RECLAMĂ

Gif 700x200

vineri, 29 martie 2013

Tariel Kapanadze - Generator de energie gratuita - 5KW (28.03.2013)

KAPAGEN

Va prezentam astazi o demonstratie, realizata de Tariel Kapanadze, un inventator din Georgia, in curtea casei sale, a generatorului de energie gratuita de 5KW.

Filmul este pentru cunoscatorii in domeniul electronicii, cel putin.
Ii multumim lui Victor Sam ca ne-a adus la cunostinta si acest film si va uram sa va fie de folos! Avem si noi rugamintea ca daca veti experimenta cu astfel de dispozitive sa ne dati si noua un semn in caz de reusita. V-am fi foarte recunoscatori!

Mai multe despre Tesla si energia gratuita puteti gasi studiind categoria FREE ENERGY in special si categoria NIKOLA TESLA in particular si in special: 

1) TESLA - Stăpânul fulgerului
2) Secretele disparute ale lui Nikola Tesla
3) Energia libera - cursa catre punctul zero 
 
Va invitam de asemenea sa cititi si urmatoarele carti:









5) Tesla si energia libera - de Commander X



VEDETI FILMUL TRADUS, AICI 


Daca subtitrarea nu porneste automat dati click pe butonul cu patratica alb cu linii in ea.

DOWNLOAD RAPID 

sâmbătă, 23 martie 2013

SUPUNE-TE! (23.03.2013)

OBEY (2013) 

 "Să permiţi mecanismului de piaţă să devină singurul administrator al sorţii fiinţelor umane şi al mediului natural, înseamnă, într-adevăr, fie şi restrâns numai la uzul permis de puterea de cumpărare, să ajungi la distrugerea societăţii. Fiindcă aşa-zisa marfă, 'forţa de muncă', nu poate fi folosită intensiv, fără discriminare sau chiar să fie lăsată nefolosită, fără a afecta fiinţa umană care se dovedeşte a fi 'agentul purtător' al acestei mărfi ciudate. Dacă s-ar dispensa de 'forţa de muncă' a unui om, sistemul, implicit, s-ar dispensa şi de entitatea fizică, psihologică şi morală numită 'om', ataşată acelei etichete. Jefuit de protecţia oferită de instituţiile culturale, fiinţele umane ar pieri datorită efectelor expunerii sociale; ar muri datorită unei dezorganizări sociale acute, ca victime ale viciilor, perversiunilor, crimelor sau înfometării. Natura ar fi redusă la elementele ei componente, aşezările şi peisajele ar fi pângărite, râurile ar fi poluate, suveranitatea statală ar fi pusă în pericol, capacitatea de a produce alimente şi materii prime ar fi distrusă."
 Karl Polanyi (1886-1964), The Great Transformation
 
Acest foarte recent documentar, "Obey", lansat în februarie 2013, creaţia regizorului britanic Temujin Doran, a fost realizat, în întregime, după metoda deja cunoscută, din filmări existente pe internet şi se bazează pe cartea "Death of the Liberal Class" a jurnalistului laureat Pulitzer, Chris Hedges, "schiţând ascensiunea statului-corporatist şi examinând viitorul obedienţei umane într-o lume a capitalismului neîngrădit, a globalizării, a inechităţilor zguduitoare şi a schimbărilor climatice", potrivit propriilor spuse ale autorului.
Temujin Doran este un grafician şi regizor londonez şi singurul proiecţionist al unui cinematograf de modă veche din Islington, care difuzează numai filme pe 35 de milimetri.
Din 2002 şi până în prezent a primit peste 18 premii, a avut 5 expoziţii personale de prestigiu şi se spune despre el că este fratele unui geniu, ceea ce demonstrează, cu claritate, că genetic vorbind nu este o trăsătură moştenită în familie, cel puţin nu în domeniul cinematografic.
Vizual şi auditiv filmul este o catastrofă, la propriu, regizorul abuzând ca un daltonist de procedee cum ar fi inversiunea alb-negru şi fragmentarea imaginii în patru cadrane diferite, de parcă am fi muşte cu ochi caleidoscopici, iar coloana sonoră o voi defini, moderat vorbind, ca fiind de-a dreptul imbecilă, în mare parte din film.
De aceea vă recomand să-l urmăriţi ca pe un film mut şi cu o faţă de pernă peste partea superioară a ecranului, lăsând numai subtitrarea la vedere, fiindcă efectiv nu aveţi ce vedea şi auzi, singurul motiv pentru care l-am tradus fiind mesajul extrem de puternic, bazat în exclusivitate pe citate din George Orwell, Chris Hedges şi chiar Pindar, care, aşa cum am şi încercat să sugerez prin ghilimelele în care am încadrat titlul filmului, nu este un apel la adormirea generală, ce ne caracterizează societatea actuală, ci, dimpotrivă, este un îndemn cutezător şi chiar dur la o revoltă nonviolentă, avertizându-ne, fără echivoc, de consecinţele perpetuării stării de inerţie, indiferenţă şi supunere necondiţionată, în care ne complăcem actualmente.
Altfel spus, în cazul în care nu m-am exprimat suficient de clar în paragraful anterior, tot ceea ce vedeţi negativ în film ne va fi rezervat în viitorul deja prezent, dacă nu ne vom trezi, în spiritul lui Max Igan şi nu vom urma exemplul islandezilor sau chiar, de ce nu, al vecinilor noştri de la sud de Dunăre, singurii pe care i-am auzit să demonstreze pentru unul dintre cele mai importante şi realiste obiective posibile: desfiinţarea totală a partidelor politice.
Christopher Lynn "Chris" Hedges este un jurnalist american, specializat în analize politice şi sociale şi autor al câtorva best-seller-uri: "War Is a Force That Gives Us Meaning" (2002), "The End of Literacy and the Triumph of Spectacle" (2009), "Death of the Liberal Class" (2010) şi, cel mai recent, scris în comun cu caricaturistul Joe Sacco, "Days of Destruction, Days of Revolt" (2012).
Vreme de peste două decenii a fost corespondent străin în America Centrală, Orientul Mijlociu, Africa şi Balcani, realizând reportaje în peste 50 de ţări, ultima publicaţie celebră pentru care a lucrat, între 1990 şi 2005, fiind The New York Times.
În 2002, Hedges a făcut parte din grupul de reporteri ai publicaţiei amintite care au primit premiul Pulitzer, pentru reportaje dedicate terorismului global, fireşte nu cel statal şi tot în acelaşi an a primit Amnesty International Global Award pentru jurnalism dedicat drepturilor omului.
Continuă şi astăzi să scrie editoriale săptămânale pentru The New York Times, adevărate "chemări la arme", Hedges fiind, alături de Noam Chomsky, una dintre vocile celebre ale mişcării Occupy Wall Street, iniţiată în 27 septembrie 2011 în Zuccotti Park, New York, care devenit mondială, între timp şi pe care nici măcar slugarnica Wikipedia nu a îndrăznit să o declare ca terminată.
Vă recomand, totuşi, aşa cum am făcut de fiecare dată, să-i analizaţi spusele cu discernământ, fiindcă, deşi îi admir verticalitatea lui Chris Hedges, cu toate acestea este, în prezent, consilier senior la The Nation Institute din New York, administrat de cea mai veche revistă săptămânală americană, The Nation, catalogată ca fiind de stânga, deoarece militează pentru pace, dezarmare, mediu, anti corporatism ş.a.m.d.
 Dar bănuiesc că revista în cauză este tot un paravan publicistic, responsabil de propaganda şi manipularea globală, fiindcă mă îndoiesc că e o întâmplare faptul că editorul şef actual, Katrina vanden Heuvel, cu tot numele ei flamand, este, aşa cum şi trebuie, chiar din partea mamei, niţeluş sionistă, ca nepoată a lui Jules C. Stein (1896-1981), fondator al Music Corporation of America (MCA) şi, culmea, mai este şi membră a uneia dintre cele mai abjecte şi funeste organizaţii ale elitei, Council on Foreign Relations.
Poate aşa se şi explică insistenţa cu care Chris Hedges pedalează, uneori, la fel ca şi alţi activişti oneşti, în esenţă, pe ipoteza tembelă a încălzirii globale, pe care nu o vede ca pe un pretext murdar pentru impozitarea la sânge a populaţiei globului şi, conform lui Bill Gates sau Ted Turner, chiar pentru masacrarea acesteia, până se va ajunge la cifra "optimă" de 500 de milioane de locuitori ai planetei albastre.
Oricât de informaţi sau bine intenţionaţi am fi, unele sloganuri propagandistice, repetate la infinit vreme de zeci de ani, este posibil să fi erodat rezistenţa noastră la manipulare şi să se manifeste prin prezenţa în vorbire a unor automatisme verbale, aberante în fapt, deşi par a susţine cauze nobile.
Dar să nu fiu mai catolic decât papa şi să revin la subiect, chiar dacă se pare că nu mai avem papă, care cică ar fi demisionat, conform unei relatări a cotidianului italian La Repubblica, in cauza unei reţele de clerici gay de la Vatican, daţi în vileag, printre alţii, chiar de majordomul papei, Paolo Gabriele, arestat acum un an pentru iniţierea unui "Vatileaks".
Nu văd care e drama, la drept vorbind, fiindcă, pe de o parte, o asemenea deviere comportamentală este proslăvită de toate instituţiile fasciste, globaliste, gen UE, de parcă asta ar fi metoda cea mai potrivită ca să scăpăm de avorturi, iar, pe de altă parte, întotdeauna am susţinut că numai într-o mănăstire de taici poţi învăţa cum să-ţi iubeşti corect aproapele.
"Death of the Liberal Class" a fost publicată în octombrie 2010 de Nation Books, o editură deţinută, pe atunci, de unul dintre cei mai puternici şi mai puţin mediatizaţi avocaţi corporatişti şi, simultan, publicişti ai Americii, actualmente decedat, care îmi aduce aminte de un vechi citat din Raymond Chandler:
"Cu mulţi bani poţi cumpăra foarte multă publicitate... dar şi extrem de multă tăcere !"
Oricum, potrivit lui Hedges, cartea este o cronică incisivă a distrugerii mişcărilor populiste şi radicale, tendinţe manifestate în societatea americană, dar şi în restul lumii.
Întrucât tocmai aceste mişcări sunt principalele forţe care ar putea menţine deschiderea spre adevăr a unei societăţi democratice, "Death of the Liberal Class" argumentează că mişcările sociale, care au furnizat "întreaga corectitudine a democraţiei americane", au fost subminate prin cooptarea corporatistă a forţelor liberale tradiţionale, în principal a sindicatelor, presei, cultelor religioase, universităţilor şi a Partidului Democrat.
Filmul Lifting the Veil al regizorului amator Scott Noble, în care apare şi Chris Hedges, nominaliza tocmai Partidul Democrat ca "cimitir al mişcărilor sociale", o strategie corporatistă banalizată, de altfel, prin folosirea ei continuă, chiar şi la noi, unde orice şansă a mişcării naţionaliste autentice, post-decembriste, a fost sugrumată, în faşă, de absorbţia ei în partidul fantomă al marionetei V.C. Tudor.
Hedges susţine, pe drept, că orice deschidere reală şi iniţiativă corectă nu poate pleca decât de la baza societăţii, fiindcă schimbările reale nu pornesc şi nu pot porni de la vârful societăţii, din norii ultra rarefiaţi ai puterii elitiste, un concept împrumutat de Chris de la C. Wright Mills (1916-1962), autorul unei cărţi foarte edificatoare, "The Power Elite", pe care o recomand tuturor cunoscătorilor limbii engleze, fiindcă nu ştiu să existe vreo versiune de limbă română a acesteia.
Din moment ce nu pot porni de la vârf, devine logic faptul că nici măcar cele mai semnificative mişcări populiste şi sociale nu ajung vreodată să deţină puterea reală, deşi pot influenţa climatul istoric, politic şi social.
Cartea conţine şase capitole, ale căror titluri sunt mai mult decât elocvente, ca descriere a etapelor pe care a trebuit să le parcurgă societatea umană: 1. Rezistenţa; 2. Războiul permanent; 3. Dezmembrarea clasei liberale; 4. Politica imaginată ca spectacol; 5. Dezertorii liberali; 6. Rebeliunea.

Îi dau cuvântul lui Chris Hedges:
"Incapacitatea clasei liberale (de mijloc) de a realiza confiscarea puterii, de către corporaţii, din mâinile cetăţenilor, faptul că libertăţile personale şi chiar garantul lor, constituţia, au devenit irelevante şi că expresia de 'guvernare consimţită' este lipsită de sens, au îndrumat-o către un discurs şi o acţiune care nu mai corespund realităţii. Şi-a împrumutat vocea actelor găunoase ale teatrului politic şi amăgirii că dezbaterea democratică şi liberul arbitru continuă să existe.
Clasa liberală refuză să recunoască realitatea evidentă, fiindcă nu vrea să-şi piardă poziţiile confortabile şi, adesea, bine plătite. [...] Mass media, biserica, universităţile, Partidul Democrat, artele şi sindicatele, stâlpii clasei liberale, au fost cumpăraţi cu banii corporaţiilor şi cu promisiunea firimiturilor aruncate lor de către cercul îngust al puterii. Jurnaliştii, care preţuiesc accesul la putere mai mult decât preţuiesc adevărul, promovează minciuni şi propagandă pentru a ne propulsa în războiul cu Irakul. Mulţi dintre aceeaşi jurnalişti ne asigură că este prudent să ne încredinţăm economiile de o viaţă unui sistem financiar condus de speculanţi şi hoţi. Acele economii s-au evaporat. Mass media, aservită reclamei corporatiste şi sponsorilor, în acelaşi timp, face invizibilă o mare parte a populaţiei, a cărei suferinţă, sărăcie şi nemulţumire ar trebui să fie subiectul central al jurnalismului.
În numele toleranţei - un cuvânt pe care Rev. Dr. Martin Luther King Jr. nu l-a folosit niciodată - cultele liberale refuză să denunţe ereticii care au profanat religia creştină cu cele mai rele aspecte ale consumerismului, şovinismului, lăcomiei, orgoliului imperial, violenţei şi bigotismului.. Aceste instituţii acceptă globalizarea şi capitalismul neîngrădit ca pe legi ale naturii.
Universităţile nu mai pregătesc studenţi care să gândească critic, examinând şi criticând sistemele ipotezelor culturale, politice sau ale puterii, punând întrebări profunde despre ţelurile şi moralitatea care susţineau cândva omenirea. [...] Printr-un târg faustian cu puterea corporatistă, multe asemenea universităţi [...], în schimb, nu numai că păstrează tăcerea privind puterea corporatistă, dar îi condamnă, ca fiind 'politici', pe toţi cei din interiorul zidurilor lor care pun sub semnul întrebării abuzurile corporatiste şi excesele capitalismului neîngrădit.
Sindicatele, organizaţii cufundate anterior în doctrina luptei de clasă şi pline de membri care solicitau ample drepturi sociale şi politice pentru clasa muncitoare, au fost transformate în negociatorii domesticiţi al clasei capitaliste."
Desigur că retorica lui Hedges este mult mai amplă, din moment ce se întinde pe paginile unei întregi cărţi, dar, fiindcă suntem nu numai visători, ci şi oameni ai faptelor - sau cel puţin aşa ar trebui să fim - nu vă voi mai plictisi cu cifre, personaje şi statistici care ne etichetează clar ca pe o lume condusă haotic şi, mai ales, dezastruos şi fac un ultim apel la acţiuni care să dea sens acestei lumi, în care am ajuns să nu ne mai dorim să trăim şi să ne unim eforturile întru împlinirea unei viziuni comune.
Cu alte cuvinte, în concluzie, îmi permit să vă atrag atenţia asupra necesităţii stringente de a pune în aplicare a şasea etapă şi ultima, menţionată de Hedges, dacă dorim să scăpăm din marasmul societăţii corporatist-sclavagiste actuale, evadare care nu se va produce prin "revoluţiile cosmetizante", prin intermediul cărora ne-au păcălit elitele vreme de mii de ani, ci printr-o rebeliune paşnică, prin nesupunere civică, aşa cum o menţionam retoric în postarea anterioară, referindu-mă însă, premonitoriu, numai la domeniul fals ştiinţific contemporan.
"Una dintre puţinele atitudini filozofice, coerente, este ca atare revolta. Este confruntarea constantă dintre om şi anonimatul său. [...] Nu înseamnă aspiraţie, fiindcă este lipsită de speranţă. Revolta înseamnă certitudinea unei sorţi zdrobitoare, lipsită însă de resemnarea care ar trebui să o însoţească."
Albert Camus (1913-1960),
"An Absurd Reasoning"
SURSA: BLOGUL DEZVALUIRI http://antiiluzii.blogspot.com

ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!
VEZI FILMUL TRADUS, AICI - LINK 1 , SAU AICI - LINK 2, SAU AICI - LINK 3
SAU AICI - LINK 4

ACEST FILM ESTE OPEN SOURCE
 
DOWNLOAD RAPID 
(cu subtitrare pe film)

joi, 21 martie 2013

OPRITI MASACRUL SATANIC AL MIEILOR! (21.03.2013)

OPRITI BARBARIA!

Zilele acestea incepe sacrificarea barbara, traditionala a mieilor de Pasti. Nu putem rata ocazia nici de data asta de a face un apel la trezire. Este mizerabila tacerea si complicitatea bisericii la acest ritual satanic, anual. Ipocrizia acestei institutii si a crestinilor devoratori de miei in general, este uluitoare. Incepeti sa ganditi fratilor si nu mai preluati mimetic si mecanic ca maimutele, pe nemestecate, traditiile aberante ale stramosilor vostri. Vom repeta mereu si mereu urmatoarea povestioara in speranta ca poate, poate, unii crestini de bun simt vor reflecta mai profund si vor inceta sa fie partasi la acest GENOCID. Ce legatura are sarbatorirea Hristosului cel vesnic viu din fiecare din noi, cu macelarirea mieilor? Niciuna ...

Cum se naste o paradigma?

Un grup de oameni de stiinta au pus intr-o cusca cinci maimute si in mijlocul custii o scara, iar deasupra scarii o legatura de banane. Cand o maimuta se urca pe scara sa ia banane, oamenii de stiinta aruncau o galeata cu apa rece pe celelalte care ramaneau jos. Dupa ceva timp, cand o maimuta incerca sa urce scarile, celelalte nu o lasau sa urce. Dupa mai mult timp nici o maimuta nu se mai suia pe scara, in ciuda tentatiei bananelor.

Atunci oamenii de stiinta au inlocuit o maimuta. Primul lucru pe care l-a facut aceasta a fost sa se urce pe scara, dar a fost trasa inapoi de celelalte si batuta. Dupa cateva batai nici un membru al noului grup nu se mai urca pe scara. A fost inlocuita o a doua maimuta si s-a intamplat acelasi lucru. Prima maimuta inlocuita a participat cu entuziasm la baterea novicelui. Un al treilea a fost schimbat si lucrurile s-au repetat. Al patrulea si in fine al cincilea au fost schimbati. In final, oamenii de stiinta au ramas cu cinci mainute care, desi nu primisera niciodata o baie cu apa rece, continuau sa loveasca maimutele care incercau sa ajunga la banane.

Daca ar fi fost posibil ca maimutele sa fie intrebate de ce ii bateau pe cei care incercau sa se catere pe scara, raspunsul ar fi fost "Nu stim.Asa e traditia ..."

Suna cunoscut ?!

"E mult mai usoara dezintegrarea unui atom decat a unei prejudecati"- Albert Einstein 
  “Adevărate şi false tradiţii. Masacrul satanic al mieilor. 
Oul şi Învierea, prin viziunea strămoşilor noştri, traco-geţii” 


Dintre cei 12 apostoli, Sfântul Apostol Andrei a avut, de departe, misiunea cea mai uşoară, în ce priveşte încreştinarea traco-geţilor, din Dobrogea: traco-geţii erau singurul popor din Europa care credea, cu desăvârşire, în nemurirea sufletului – şi ştia despre ÎNVIERE!!!(aveau modelul Zalmoxis – cel înviat/înălţat, după trei ani de scufundare sub pământ…).

Trebuie să spunem însă, de la început, că, şi la sat, şi la oraş, Biserica de Zid (instituţională), iar nu Biserica lui Hristos - perpetuează, în mod ciudat (şi deloc spre cinstea ei!), pe lângă tradiţiile autentice, închinate Paştelui-Învierii – şi tradiţii false, tradiţii care nu ţin nici măcar de păgânismul tracic! Paştele n-are, nici în clin şi mânecă, ceva cu mâncarea şi băutura!!! Paştele este, exclusiv, bucurie spirituală!!! N-are nimic de-a face cu PÂNTECELE!!! Aminteam, în articolul nostru, din numărul dublu (9-10), din aprilie 2003, al revistei CONTRAATAC: Nu-l confundaţi pe Hristos cu abatorul!, că măcelărirea mieilor, de Paşte, este o crimă oribilă, un păcat strigător la cer şi, totodată, unul contra Sfântului Duh (păcat de care “păstorii turmei”-clerul, dacă nu neapărat stimulator, măcar un complice asiduu! – va avea de dat seamă, din greu, pe cealaltă lume!!!) – păcat prin care Hristos este răstignit, de lăcomia pântecelui nostru – practic, la infinit! Şi demonstram că obiceiul păgân al sacrificării mielului, de Paşte-Pesahul evreiesc, precum şi cel, tot atât de păgân, al sacrificării porcilor, de Crăciun - ţin de cu totul alte zone de spiritualitate, decât de cea creştin-românească, şi trimit la demoni, iar nu la Dumnezeu-Hristos:

a) porcii, de Crăciun, sunt masacraţi, ca “restanţă” a păgânilor greci şi romani (saturnaliile…), care se închinau, astfel, lui Chronos-Saturn, iar

b) mieii masacraţi de Paşte sunt “restanţă” a primitivilor evrei, închinători lui Yahweh-Adonai cel veterotestamentar – dar şi “restanţă” de la păgânismul grecesc! Leviticul ebraic menţionează, pentru sărbătoarea Ispăşirii, sacrificiul unuia din doi ţapi de jertfă – în urma operaţiei de MAGIE SIMPATETICĂ: ţapul ispăşitor, ţinut la uşa Tabernacolului, era atins de toţi membrii comunităţii, apoi, fie înjunghiat, fie alungat în deşert, fie aruncat într-o prăpastie. Dar, într-o primă fază a mozaismului, ţapul ispăşitor (înlocuit, în timp,cu mielul!!!) era JERTFĂ CĂTRE DEMONUL AZAZEL (DEMONUL DEŞERTULUI!! - cf. Leviticul, 16, 5-10. Aceeaşi menţiune, privind infernalitatea sacrificiului sângeros – de data aceasta, strict al mielului – e făcută şi în legătură cu sărbătorile dionysiace, ale grecilor: “Ei (închinătorii lui Dionysos) aruncau, în hău, un miel, pentru a-l domoli pe Pylaochos, paznicul porţilor infernale”(cf. Séchan Louis şi Pierre Leveque, LES GRANDES DIVINITÉS DE LA GRÈCE, Paris, 1966).

Ierarhii vechi ai Bisericii Creştine, mult mai atenţi la autenticitatea creştin-religioasă decât cei de azi, mult mai silitori în a calma furia “restanţelor” păgâne din mentalul popular, şi mult mai puţin dispuşi a ceda DEMAGOGIEI BURŢII POPORULUI (îndemnând şi arătând, ferm, spre Spirit-Duh!!!), exasperaţi de rezultatele strict culinare şi de măcel, ale identificării lui Hristos cu mielul – AU INTERZIS, ÎN ANUL 692, LA CONCILIUL DE LA CONSTANTINOPOL, CA ARTA CREŞTINĂ SĂ-L MAI REPREZINTE PE HRISTOS CU CHIP DE MIEL, SAU ÎNCONJURAT DE SOARE ŞI LUNĂ, CI DOAR CU ASPECT OMENESC!!!…Dar de atunci au trecut cam mulţi ani, şi oamenii Bisericii (deh, oameni şi ei…) au căzut la pace, se pare, cu demonii Pântecelui…Şi astfel, măcelul oribil al mieilor continuă, într-o veselie tembelă şi terifiant-criminală – sporind astronomic păcatele noastre, în loc să ne apropie, prin Paşte, de Mântuire…

…Cu amărăciunea stăruind în suflet, să depăşim aspectele infernale ale “tradiţiei”(?) pascale – şi să ajungem la simbolul pascal fundamental: OUL. În mentalul arhetipal românesc, el este izotopic semantic cu RUGUL şi cu ROATA SOLARĂ (ciclicitatea vieţii cosmice) :”De Paşti, în Muntenia şi Banat, până în sec. XIX, se aprindeau ruguri în curţile bisericilor, în noaptea Învierii. Rugurile transsimbolizau ritul funerar străvechi de tranziţie de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină, de la iarnă la primăvară.(…) Cel mai elocvent spectacol era acela al azvârlirii, de pe dealuri, seara, a unor roţi de lemn, înfăşurate cu paie şi îmbibate cu păcură, cărora li se dădea foc. ROŢILE DE FOC străbăteau în viteză dealul, lăsând în urma lor o dâră de scântei. Tinerii însoţeau în fugă roţile de foc, strigând, cât îi ţinea gura: <
>(…) (cf.Romulus Vulcănescu, Mitologie română, EA-RSR, Buc., 1987).

Oul conţine “germenele începând cu care se va dezvolta manifestarea(…) oul se leagă de geneza lumii(…) este o realitate primordială(…) oul este imaginea lumii şi a perfecţiunii(…) reprezentare a puterii de creaţie a luminii (…)el succede haosului, ca un prim principiu de organizare(…) Oul apare şi ca unul din simbolurile înnoirii periodice, a naturii – ilustrează mitul creaţiei periodice(…) renaştere şi repetiţie, ca la Mircea Eliade, dar şi realitate primordială(…). Ouă din lut, descoperite în morminte din Rusia şi Suedia, dar şi în România, au fost interpretate ca embleme ale nemuririi şi ca simboluri precreştine ale Învierii(…) Oul filosofico-alchimic: vatră a universului(…). Clocitul, în alchimie şi în buddhism, este simbolul concentrării spirituale şi al forţei de îmbogăţire a spiritului” – cf. Jean Chevalier/Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, vol. II – Editura Artemis, Buc., 1995 (a se vedea Coloana De Ouă, sau de Romburi, a olteanului Brâncuşi – cunoscută şi sub numele de Coloana Infinitului: atât oul reluat, cât şi romburile, ca imagini, reluate ritmic, ale Bradului Vieţii şi Bradului Morţii – trimit la viziunea spiralată infinit, a ciclurilor existenţiale, la strămoşii noştri traco-geţi).

René Guénon uneşte simbolismul OULUI cu acela al GROTEI-UTER: “Ceea ce este conţinut în OUL LUMII e realmente identic cu ceea ce este conţinut simbolic în inimă şi în grotă, ca echivalent al acesteia din urmă. Este vorba aici despre acel germene spiritual care, în ordinea macrocosmică, e desemnat de tradiţia hindusă ca HIRANYAGARBHA, adică, literal, embrionul de aur – or, acest germene este adevăratul Avatara primordial – şi locul naşterii lui Avatara, ca şi al corespondentului său microcosmic, este reprezentat tocmai prin inimă sau grotă”(cf. R. Guénon, Simboluri ale Ştiinţei Sacre, Humanitas, Buc., 1997). În definitiv, GRota Bethlehemică şi GRaalul conţin aceeaşi entitate divină: HRISTOSUL…Grupul GR (ca şi grupul KR) – a se vedea cuvântul CRAI!) sugerează, ba chiar trimite la – REGALITATEA SPIRITULUI (cf. Vasile Lovinescu, Interpretarea ezoterică a unor basme şi balade populare româneşti, Gnosis, Buc., 1993 – şi Mitul sfâşiat, Institutul European, Iaşi, 1993).

Mioriţa, cea atât de tembel interpretată şi condamnată, oferă surprinzătoare soluţii, pentru problema Învierii, la traco-geţi (sau geto-daci, cum doriţi…): într-o variantă ardelenească a mult-hulitei Mioriţe – Magul-Păstor le spusese celor apropiaţi că VA ÎNVIA (iată, stimate domnule Octavian Paler, adevărul despre “nesimţirea”, în faţa “pericolului” MORŢII, a păstorului şi a românilor, în general…: păstorul traco-get ŞTIA CĂ VA NEMURI-ÎNVIA!!!): “Oile, păscând, / Să le-aud plângând,/ Cum plâng şi jălesc,/Eu să vă-ndrăgesc./De v-o veni dor,/EU AM SĂ MĂ SCOL” – s.n.– la fel, şi într-o variantă moldovenească: “Şi mama purta,/În traistă ducea/Apă-nvietoare,/Buruieni tămăduitoare/Şi mi-l oblojea/Şi mi-l descânta,/DE MI-L ÎNVIA” – s. n.(cf. Adrian Bucurescu, Dacia secretă, Arhetip, Buc., 1997).

Traco-geţii se pare că-l identificau pe “ciobanul” mioritic cu Apollon – iar “dalbii pribegi” (dublul Zalmoxis!) – pot fi interpretaţi (ca şi Călăreţii Gemeni!) ca fiind Apollon şi Artemis: “Tânărul cioban fusese ucis în ajunul zilei a şaptea din săptămână; pentru geţi, ziua a 7-a era sfântă şi o numeau SAMBATIS – <>. Şi fiindcă de Sambatis nu era îngăduit să-i îngroape pe cei morţi, urma ca el să fie înmormântat a 3-a zi după moarte. Numai că veghetorii, treziţi de cântecele cocoşilor, nu au mai găsit trupul lui Apollon. Odată cu păstorul dispăruse şi sora lui bună, Artemis. (…)”(cf. A. Bucurescu, op. cit.). Adică, Cosmica Maică a Vieţii - Învietoare…Cei doi Zalmoxis pleacă spre MiazănoapteNORDUL=ZONA DIVINĂ A COSMOSULUI-CREAŢIE. Iată de ce se produce întreaga feerie finală, din Mioriţa – cu “Soarele şi Luna”, cu “Păsărele mii/Şi stele făclii”… Umbra lui Hristos se aplecase, de mult, asupra traco-geţilor, prin “arhanghelii” lor zeieşti – Apollon-Artemis…Şi să mai spună “prietenii” noştri (ca şi proştii noştri…) că nu suntem Neam Sfânt – dacă nu chiar şi ALES…
prof. dr. Adrian Botez”
SURSA: http://revistacontraatac.wordpress.com


Vreti sa a imbuibati in ziua de pasti? Foarte bine, dar macar nu va mai amagiti ca sarbatoriti invierea Hristosului si alte idei de genul asta care va fac pe voi sa va simtiti spirituali. Bagati la matz , umpleti-va burdihanele si bucurati-va in numele a ce vreti voi (al primaverii, al naturii reinoite, al soarelui, de ziua muncii, de orice), dar nu mai asociati o sarbatoare eminamente spirituala cu acest ritual demoinic criminal).

In completare va invitam sa vedeti aici un filmulet tradus in care Jiddu Krishnamurti vorbeste despre religie si Dumnezeu, despre modul cum prin propaganda repetata 2000 de ani de religii, oamenii au fost spalati pe creier:



In completare va invitam sa studiati cu atentie categoria TRADITII/PARADIGME de pe blogul nostru (insa si mai simpla este explorarea acesteia in cadrul CURPINSului).
De asemenea studiati si urmatoarele articole:

1) DUMNEZEU, ISUS, PASTELE si ANIMALELE
2)  ADEVARATA TREZIRE
3) DESPRE MIEII TAIATI DE PASTE
4) Constiinta Cristica 
5) DE  PASTE…Inviere sau petrecere? 
6) Dezbatere: chiar suntem Crestini? 
7) Carne, Lapte, Branza, Oua = Sclavia, Brutalizarea, Violarea si Asasinarea Animalelor

luni, 18 martie 2013

ULEIUL LUI LORENZO (18.03.2013)

LORENZO'S OIL
INHIBAREA ENZIMATICĂ COMPETITIVĂ
O NOUĂ SPERANŢĂ PENTRU PACIENŢII MS ŞI ALD

``În urmă cu aproximativ 20 ani, Hollywood-ul lansa pe piaţă un film nominalizat cu Premiul Academy Award, purtând titlul Lorenzo's Oil, (Uleiul lui Lorenzo).
Actorii de mare notorietate Nick Nolte şi Suzane Sarandon au interpretat rolurile părinţilor unei familii italiene, Augusto şi Michaela Odone care fac toate eforturile să îşi salveze fiul în vârstă de 6 ani diagnosticat cu adenoleucodistrofie.
Ei decid să nu ţină cont de diagnosticul medical, aşa că încearcă imposibilul, căutând un tratament care să le salveze copilul.
Efortul şi sacrificiul lor de sute de zile şi nopţi au şocat lumea medicală.
Pelicula a obţinut două nominalizări la Oscar pentru cea mai bună actriţă în rol principal (Susan Sarandon) si cel mai bun scenariu, la Globurile de Aur, tot pentru Susan Sarandon, şi încă o nominalizare la Writers Guild of America.
În anul 2011 am avut şansa de a vedea pentru prima dată acest film de excepţie şi am avut o înţelegere profundă asupra unui mecanism enzimatic, care este atât de complex, încât nu aş fi fost în stare să îl pătrund în lipsa explicaţiilor simbolice prezentate în film.
Am început să mă documentez, să caut toate informaţiile legate de familia Odone, despre o posibilă cercetare legată de Uleiul lui Lorenzo şi am fost deosebit de surprins că întreaga poveste din film se baza pe o realitate cruntă prin care a trecut familia Odone.
Cazul pe care îl vom prezenta în continuare este o excepţie de la această regulă.
După vizionarea de mai multe ori a filmului artistic (CLICK AICI pentru a descarca filmul cu subtitrare) am simţit nevoia de a face un interviu cu personajul real al filmului, în speranţa că mai era în viaţă. Şi am reuşit să îi găsesc o adresă de e-mail la care am trimis mesaje timp de 3 luni de zile.
Nu ştiam dacă îmi va răspunde cineva. Ei bine, nu cu mult timp în urmă, în luna ianuarie 2013 am primit un răspuns. Era chiar de la domnul Augusto Odone, confirmându-mi faptul că ceea ce am văzut în film era adevărat.
A fost de acord să facem interviul dar conexiunea skype nu funcţiona aproape deloc în zona unde locuia domnul Odone, în Italia, aşa că a fost extrem de complicat să editez, prelucrez şi subtitrez cele 45 minute ale interviului.
După aproape 30 ani de la începutul dramei familei Odone, cercetarea ştiinţifică a făcut paşi importanţi în ceea ce priveşte tratamentul simptomatic al maladiilor asociate adenoleucodistrofiei precum şi al altor maladii demielizante precum scleroza multiplă, care se bazează pe anumite mecanisme enzimatice prezentate în film.
Ştiinţa progresează lent dar stabil. Uneori, după refuzuri şi negări catalizate de lipsa informaţiilor şi a metodologiei adecvate, sacrificii precum cele ale familiei Odone accelerează progresul, aduc speranţă sutelor de mii de pacienţi care suferă de aceste boli şi cred că merită tot respectul.
Cu toate acestea, chiar dacă a fost nevoie de 30 ani pentru a se studia aceste lucruri eu nu cred că sistemul medical, medicina alopată şi industria farmaceutică ar trebui blamate atât de aspru, cum se întâmplă în multe filme documentare, probabil insuficient documentate. (nu subscriem complet acestei idei  - sunt zone ale acestui sistem medical care clar merita blamate 100% - cel mai adesea interesul pacientilor nu corespunde deloc cu interesul BIG PHARMA - mai sunt si exceptii, este adevarat, insa acelea sunt destul de rare - pe de alta parte cu totii stim ca exista si o cauza spirituala a bolilor, iar aceasta nu este dezbatuta aproape deloc in cercurile medicale n.n.)
Nu putem desfiinţa un protocol ştiinţific pentru a grăbi mersul firesc al cercetărilor, având în vedere riscurile. (sunt totusi cazuri cand nu mai exista timp, cum a fost in cazul familie Odone, cand se pot face exceptii de la regula, fiind vorba de un risc asumat si de mai mult curaj din partea unor medici n.n.) În speranţa că aceste idei v-au trezit interesul pentru ştiinţă şi cunoaştere vă invit să vizionaţi Ştiinţă şi Cunoaştere în fiecare duminică la ora 18.00 pe TVR Cluj. ”
SURSA: http://www.youtube.com
„ALD este o boala foarte rara ce se manifesta doar la barbati, femeile fiind doar purtatoare si transmitand aceasta boala tuturor baietilor carora le dau nastere.
Definiţie clinică ALD
Sinonime: boala Siemerling-Creuzfeldt; Leucodistrofia melanodermică; Adrenoleucodistrofia neonatală.
Adrenoleucodistrofia legată de X este o boală degenerativă ereditară rară caracterizată prin demielinizarea progresivă a SNC şi inconstant a sistemului nervos periferic şi insuficienţă adrenaliană determinând retard mintal şi atrofia corticală progresivă a glandelor suprarenale. Leucodistrofiile sunt boli care afectează creşterea şi/sau dezvoltarea mielinei, substanţa care înveleşte fibrele nervoase atât la nivelul sistemului nervos central cât şi la cel periferic. Absenţa mielinei afectează transmiterea impulsurilor nervoase. Leucodistrofiile sunt diferite de afecţiunile demielinizante, cum ar fi scleroza multiplă, în care mielina se formează normal dar este afectată datorită unei disfuncţii imunologice sau altor cauze.
ALD este cauzată de un deficit al enzimei peroxizomiale acyl CoAsintetaza (ligaza) sau lignoceroyl CoAsintetaza (ligaza) peroxizomială având drept consecinţă acumularea în ţesuturi şi lichidele organismului de acizi graşi saturaţi cu lanţ foarte lung (în special a acidului hexacosanoic (C26:0) şi tetracosanoic (C24:0)) datorită imposibilităţii conversiei acestora în forma esterificată.
S-au identificat trei fenotipuri la băieţii afectaţi. Primul fenotip este cel cerebral cu debut în copilărie la vârsta de 4-8 ani. Adoua formă clinică, cu debut la vârsta adultă realizează adrenomieloneuropatia legată de X (AMN-X), având o evoluţie mai uşoară. Cea de-a treia formă, boala Addison, se caracterizează prin insuficienţa primară adrenocorticală, cu evoluţie de la vârsta de doua ani până la vârsta de adult, fără afectare neurologică evidentă. Totuşi, de obicei, se poate întâlni un grad de afectare neurologică asemănătoare cu cea din AMN.
Aproximativ 20% din femeile purtătoare pot dezvolta manifestări neurologice similare cu cele întâlnite în adrenomieloneuropatia dar o formă mai uşoară decât în cazul bărbaţilor afectaţi iar debutul este mai târziu în jurul vârstei de 35 ani sau mai mult.
Frecvenţa bolii
Incidenţa bolii este de aproximativ 1/15 000-1/20 000 de subiecţi de sex masculin.”
SURSA: http://adrianbenea.ro/2012/01/15/lorenzos-oil/
Multumim Cristian si pentru acest interviu deosebit si o recomandare de film excelenta.

VEZI  EMISIUNEA TRADUSA, AICI:


sâmbătă, 16 martie 2013

Byron Katie - Mama și fiul: "Ea nu mă ascultă" (16.03.2013)

BYRON KATIE - Mother and Sun

„Magia relațiilor umane

Mi se întâmplă deseori să rămân profund uimită de magia relațiilor umane. Mai exact de magia emanată de blândețe. Nu există nimic mai emoționant decât blândețea care lasă Sufletul să înflorească după Voia lui, mai delicat un nufăr.
Puțini oameni au ocazia să experimenteze relații în care să fie martorii înfloririi unui Suflet, de aceea mă consider un om norocos că am trăit astfel de ocazii, fiecare dintre acestea fiind unică în felul său. Pot să vă mai spun despre astfel de momente că au consistența sfințeniei și că e greu să respiri în timpul lor de teama ca acest gest să nu le modifice în vreun fel curgerea. Le poți recunoaște după faptul că în momentele respective e atâta liniște încât nu-ți mai dorești pur și simplu nimic iar timpul se oprește cu adevărat în loc.
***

Acum un an și jumătate am văzut pentru prima dată un clip cu Byron Katie - autoare a best-seller-urilor: Cine ai fi tu, fara povestea ta?”  "Iubește ceea ce este", "Am nevoie de iubirea ta – Să fie oare adevărat?" şi "Celeo mie de nume ale bucuriei" şi "Schimbă lumea, punându-ţi gândirea sub semnul întrebării".
Byron Katie este în același timp autoarea unui proces inedit de investigare numit The Work (Lucrarea) - o reflecție scrisă asupra unui gând/ a unei idei - care ajută oamenii să identifice și să analizeze gândurile care le produc suferința, astfel de clarificari aducând oamenilor care parcurg acest proces eliberarea de tensiuni și pacea sufletească.
Deși aparent procesul de analiză este simplu, deoarece are la bază numai 4 întrebări și o „întoarcere” a gândului/ideii, Lucrarea propusă de Byron Katie are o foarte largă aplicabilitate iar rezultatele obținute au schimbat deja viața a mii de oameni.
Pentru că mi-e foarte greu să o prezint și nu-mi găsesc cuvintele potrivite cănd vine vorba despre acest suflet minunat vă voi oferi două scurte descrieri:
„Workshop-urile ţinute de Byron Katie sunt captivante, iar asta nu doar pentru că oamenii îşi deschid sufletele în faţa ei. Iubirea intensă a lui Katie arde toate iluziile, cu precizia unui laser.” - The Times
Lucrarea propusă de Byron Katie este o mare binecuvântare pentru planeta noastră. Cauza de bază a suferinţei este identificarea cu gândurile noastre, cu „poveştile” care ne trec continuu prin minte. Lucrarea acţionează ca o sabie ascuţită care taie acea iluzie şi îţi permite să-ţi cunoşti singur esenţa nemărginită a fiinţei tale. Bucuria, pacea şi iubirea emană din ea, ele fiind starea noastră naturală.” - Eckhart Tolle
Am ales pentru această postare o Lucrare pe care Byron Katie a facilitat-o altfel decât în cazurile clasice (cu o singura persoană) și anume o Lucrare între o mamă și fiul acesteia, fiu în mintea căruia persista ideea că mama sa nu îl ascultă (când îi vorbește) și încă alte câteva tensiuni ce au întunecat relația lor. E important ca acest video să fie urmărit cu sufletul, cu simțirea...

 VEZI FILMUL TRADUS AICI link 1 SAU AICI - LINK 2
Byron Katie—Mama și fiul: "Ea nu mă ascultă"  (Mother and Son with Romanian subtitles)

 

DOWNLOAD RAPID

Deși prezența unui facilitator simplifică mult lucrurile deoarece acesta poate păstra neutralitatea procesului privind povestea de viață în mod detașat, un model de Lucrare (ce se poate printa) poate fi găsit aici (click!), instrucțiuni pentru aceasta - aici (click!), un ghid de facilitare se găsește aici (click!) iar o listă pentru recunoașterea emoțiilor și reacțiilor - aici (click!). Un exemplu explicat chiar de Byron Katie - aici (click!).”
SURSA: http://adinaamironesei.blogspot.ro/

joi, 14 martie 2013

HALUCINAȚIA ȘTIINȚEI - Dogma ca metodă de (ne)cercetare ştiinţifică (14.03.2013)

THE SCIENCE DELUSION (2013)

SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com

 "Deci, bănuiala mea este că Universul nu este doar mai straniu decât presupunem noi, ci mai straniu decât am putea presupune vreodată. Am citit şi am auzit despre multe încercări de a-l contabiliza sistematic, de la materialism şi teozofie, la sistemul creştin sau la cel filozofic al lui Kant şi întotdeauna am simţit că totul este prezentat mult prea simplist. Bănuiesc că există mai multe lucruri în ceruri şi pe Pământ, decât au fost dezbătute sau ar putea fi dezbătute în orice filozofie. Acesta este motivul pentru care, eu însumi, nu sunt adeptul nici unei filozofii şi cred că este scuza mea pentru a putea visa."
J.B.S. Haldane (1892-1964),
"Possible Worlds"
Prin intermediul acestei foarte recente şi elocvente prezentări, The Science Delusion, făcută de Rupert Sheldrake pe platforma TED, (Technology Entertainment and Design), aflată în proprietatea fundaţiei private non-profit Sapling Foundation, repun în discuţie o problemă extrem de gravă, mistica progresului social impulsionat de cercetarea ştiinţifică "obiectivă", care a devenit noua religie propovăduită de toţi susţinătorii ei entuziaşti şi, desigur, interesaţi material, din mediul ştiinţific şi mass media corporatistă.
Religia creştină a reprezentat, vreme de sute de ani, cea mai brutală şi nemiloasă frână în calea progresului social, căreia sunt convins că-i datorăm întreg întunericul ştiinţific şi spiritual care a blocat evoluţia cunoaşterii, începând cu cele două edicte celebre, de la Milano (313 e.n.) şi Tesalonic (380 e.n.), emise de împăraţii Constantin şi respectiv Teodosie, ce au marcat transformarea cultului creştin din oprimat în asupritor.
Desigur că nu voi relua pomelnicul dovezilor care ilustrează eficacitatea dogmei religioase în suprimarea cunoaşterii umane, fiindcă, pe de o parte, am aruncat destul de multe păcate, în timp, în ograda purtătorilor de anteriu, iar, pe de altă parte, elitele planetei, odată cu "inventarea tiparului" şi decăderea bisericii din funcţia de piroman-şef al operelor ştiinţifice, dar şi al celor care aveau tupeul să le susţină, au transferat obligativitatea cenzurării gândirii umane, culmea, tocmai în sarcina celor care se presupune că se închină la altarul ştiinţei şi nu la cel al apostolilor - "oamenii de ştiinţă", "savanţii".
Fac parte, eu însumi, din una dintre generaţiile educate ateist, care a fost expusă unei viziuni complet false şi extrem de periculoase: a omului de ştiinţă dedicat, trup şi suflet, căutării adevărului, cel care aruncă prejudecăţile dincolo de pragul laboratorului şi colectează şi examinează numai faptele obiective, singurele cărora le-a jurat credinţă şi supunere.
Haideţi să fim serioşi !
Cum să jur credinţă faptelor, când salariul mi-l plăteşte guvernul sau o corporaţie ?
Idealismul savanţilor trece întotdeauna prin stomac şi, ca atare, de dragul lui şi al unor cariere "încununate de succese", şi-au vândut de multă vreme sufletele diavolilor finanţatori, cu mult timp înainte ca Goethe să se gândească să-i şi critice, prin simbolul lor, Faust.
Şi uite că iarăşi mă plasez în postura singurului clasic ne-mort, auto citându-mă, fiindcă în postarea dedicată energiei libere scriam, de exemplu:
"Contrar credinţei comune, într-o societate bazată pe interese financiare egoiste, ca a noastră, 'ştiinţa' nu poate decât să se opună progresului, fiindcă abandonarea paradigmei actuale înseamnă cariere 'academice' îndelungate duse de râpă şi, mai ales, dispariţia de locuri de muncă şi profituri uriaşe şi, desigur, mult prea multă independenţă energetică pentru omul de rând."
În altă postare, foarte recentă, Dumnezeul lăuntric, m-am referit la absurditatea susţinerii infailibilităţii unor simple teorii, pe care am ajuns să le credem bătute în cuie, dar fenomenul falsului ştiinţific şi al opunerii dogmatice la orice tentativă de progres este extrem de larg răspândit şi, din nou, imposibil de cuprins într-o simplă postare.
Ştim acum, de exemplu, că industria farmaceutică (1, 2), in corpore, pentru a-şi putea patenta "drogurile" ce maschează doar simptomele unor boli, provocând altele mult mai grave, furnizează ea însăşi studii falsificate, favorabile desigur, pentru uzul aşa-ziselor organisme guvernamentale de reglementare.
Dar acesta este numai vârful aisbergului !
Dacă vreţi să aflaţi care este gradul real de răspândire al falsului ştiinţific, vă invit să daţi o simplă căutare pe Google, folosind expresii ca "scientific misconduct" sau una şi mai sinceră, "scientific fraud" şi vă veţi îngrozi de rezultatele obţinute în câteva fracţiuni de secundă.
De exemplu, anul trecut, anestezistul japonez Yoshitaka Fujii a fost acuzat de falsificarea a nu mai puţin de 172 de lucrări ştiinţifice, în timp ce confratele lui german, Joachim Boldt, s-a mulţumit să falsifice numai 90 de studii.
Un articol recent publicat în revista "Proceedings of the National Academy of Sciences " arată că, începând din 1973, aproape 1.000 de articole bio-medicale au trebuit să fie retrase, fiindcă cineva încercase să păcălească sistemul de validare, însemnând 67% din totalul articolelor publicate.
Şi situaţia este tot mai rea, fiindcă anul trecut revista "Nature" a raportat că numărul articolelor respinse l-a depăşit cu mult pe cel al articolelor publicate.
În acest context, devine tot mai realistic citatul aparţinând lui Max Planck:
"Un adevăr ştiinţific nu triumfă convingându-şi oponenţii şi făcându-i să perceapă lumina, ci, mai degrabă, oponenţii acestuia mor, într-un final şi apare o nouă generaţie care se familiarizează cu el."
iar vorbele lui Sofocle definesc, deocamdată, o utopie:
"Mai degrabă să ratezi cu onoare, decât să reuşeşti prin fraudă."
Potrivit lui David Goodstein e la Caltech, motivaţiile comportamentului ştiinţific imoral ar putea fi sintetizate pe scurt, astfel:
1. Presiunile exercitate de carieră
Ştiinţa este, actualmente, bazată aproape în exclusivitate pe reuşita în carieră sau, mai simplu spus, pe o competitivitate agresivă. Savanţii depind de buna lor reputaţie - sau invers - pentru a primi finanţări, reputaţie fabricată, în mare măsură, prin activitatea publicistică. Şi mai concret: regula de bază pare să fi devenit "publici sau pieri". De aici până la a fabrica rezultate care să susţină obiectul cercetării nu mai este decât un pas, mai ales dacă se mai manifestă şi paranoia existenţei altor cercetători care sunt mai aproape de succes, în acelaşi domeniu.
2. Uşurinţa falsificării
La nivelul tehnologic actual, există, pe de o parte, multe unelte care pot fi folosite în falsificarea datelor experimentale, iar, pe de altă parte, în multe domenii ştiinţifice este dificil să reproduci cu acurateţe aceleaşi date experimentale. Ca atare, este foarte simplu să-ţi susţii "inocenţa", mai ales când eşti judecat nu de o "poliţie a ştiinţei", ci tot de colegi, care este posibil să aibă, la rândul lor, ceva schelete ştiinţifice ascunse prin dulapurile proprii.
Desigur că toate aceste explicaţii, oferite anterior, neglijează să atace aspectul pur materialist al ştiinţei actuale şi, dacă nu sunteţi pe deplin convinşi de falimentul materialismului, vă invit insistent să aruncaţi o privire în jur şi să-mi indicaţi un singur domeniu al vieţii sociale în care nu părem a ne îndrepta, fără frâne, direct spre prăpastie.
Tot neglijat rămâne şi aspectul propagandei deşănţate făcute prin mass media ştiinţei oficiale, căreia marea majoritate a populaţiei îi acordă tot creditul posibil şi n-am să încetez niciodată să mă minunez cum poţi avea încredere în probitatea sau calificările unui reporter, care în 99,99% din cazuri este incapabil să diferenţieze o capră neagră de un ou fiert, altfel decât prin absenţa blănii la cel din urmă.
Ca să nu mai vorbim şi de inerţia care se opune cu ferocitate oricărei schimbări de paradigmă, sintetizată genial de acelaşi J.B.S. Haldane, prin cele patru faze care conduc la certificarea unei descoperiri ştiinţifice:
1) este un nonsens, lipsit de orice valoare; 2) este un punct de vedere interesant, dar oarecum pervers; 3) este adevărat, dar lipsit de orice importanţă; 4) întotdeauna am afirmat acelaşi lucru.
Până la urmă, nu ştiu când vom realiza că ştiinţa nu este o vacă sacră, aşa că nu este deloc o impietate dacă o mai şi împingem puţin în şanţ, uneori, pentru a elibera drumul spre progres.
Iar eu unul m-am cam săturat de "revoluţii ştiinţifice", aşa că nu credeţi că ar fi cazul să o mai punem şi de o răscoală ?
În contextul noii mecanici cuantice, căreia i-am rezervat tare multe postări pe acest blog, (1, 2, 3, 4, 5), când Bell demonstrează, fără putinţă de tăgadă, imposibilitatea existenţei simultane a "realităţii" şi a "separabilităţii", dacă acceptăm validitatea ecuaţiilor de undă, probabilistice, demonstrate experimental la nivel microscopic, este clar că nu poate exista "realitate" şi, atunci, extinderea astronomică instantanee a conştiinţelor noastre, aşa cum subliniază şi Sheldrake, este în deplină concordanţă cu ştiinţa şi, culmea, chiar şi cu religia, dacă luăm în considerare învăţăturile eseniene ale lui Iisus şi nu dogma asasină impusă de Yahwe în vechiul testament.
Ca argument în favoarea corectitudinii aserţiunii anterioare vă pot aduce tocmai existenţa unei opinii contrarii, promovată de unul dintre cei mai mari nemernici indivizi care au făcut umbră acestei planete, un guru al propagandei, format la şcoala lui Sigmund Freud, Walter Lippmann, care declara, în derâdere:
"Noutatea radicală a noii ştiinţe constă, cu exactitate, tocmai în credinţa că... forţele care impulsionează stelele şi atomii sunt condiţionate de preferinţele spiritului uman."
Quod erat demonstrandum !
Tot o piedică în calea progresului rămâne şi o altă credinţă, transformată în dogmă, că tehnica este o aplicaţie a ştiinţei, când realitatea este exact pe dos: tehnica nu urmează ştiinţa, ci în multe cazuri o precede; tehnica face, ştiinţa se chinuie să demonstreze că era imposibil de făcut.
Apoi, dacă mai are un dram de onestitate, se străduieşte să inventeze o teorie care să explice, satisfăcător, ceva ce tehnica a produs a priori.
Aşa cum v-am obişnuit, deja, deşi îmi este foarte drag Rupert Sheldrake, atât ca om de ştiinţă deschis realmente noului, cât şi ca orator mucalit, care face o pereche excelentă cu Bruce Lipton, nici măcar lui nu-i sunt străine unele automatisme verbale, atunci când face referire la medicina mecanicistă sau alopată, cum ne place nouă să o numim pompos, ce a ajuns să fie considerată clasică, deşi ca alternativă chimizată a fost practicată intensiv începând din primii ani ai secolului XX.
Şi fiindcă nimeni nu s-ar fi putut exprima mai convingător ca mine însumi pe această temă, iar îmi permit să mă citez:
"Prin intermediul averilor incomensurabile aruncate în joc de familiile demonice Carnegie şi Rockefeller (subordonate Rothschild), promotoare ale chimizării, fiindcă deţineau monopolul cărbunelui şi petrolului mondial, întreaga lume a fost depărtată, aproape peste noapte, de realitatea unei medicine naturiste eficiente şi holistice, care dăinuia de mii de ani, care a fost înlocuită de 'sistemul farmaceutic' actual, cuvintele jurământului lui Hipocrate rămânând simple vorbe goale şi pentru toţi ereticii, care s-au aventurat pe tărâmul medicinei adevărate, au devenit mai valabile ca oricând cuvintele lui Jean Louis Fournier, care spunea că '[...] în privinţa invenţiilor, primul venit are întotdeauna parte de nenorocire, iar al doilea de glorie şi profit."
Respingerea, fără argumentaţie onestă, a unui fapt ştiinţific nu face decât să confirme vechea înţelepciune chineză, care-l pune pe picior de egalitate pe cel care nu se informează cu analfabetul şi dacă o frumoasă ipoteză este doborâtă de un fapt urât, cum spunea Thomas Huxley, acest fapt nu ar trebui decât să ne bucure, fiindcă ştiinţa ar trebui să se bazeze pe fapte şi nu pe teorii fanteziste, pe realităţi şi nu pe ipoteze imaginare, evitând să declare ca axiomatică orice legitate, care pare să fie imuabilă într-o anumită paradigmă, mai ales dacă a fost formulată de un individ cu faimă de oracol, dar care poate fi infirmată magistral de un progres infim al zilei de mâine, fiindcă, adeseori, 'legitate' înseamnă doar fapte, confirmate în asemenea măsură, încât ar fi pervers să nu le acorzi un aviz, garantat provizoriu.
"Cele şapte păcate capitale: avere fără muncă; plăcere fără conştiinţă; ştiinţă fără umanism; cunoştinţe fără caracter; politică fără principii; comerţ fără moralitate şi adoraţie fără sacrificiu."
Mahatma Gandhi
(1869-1948)”
SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/
VEZI FILMUL TRADUS  AICI

DOWNLOAD RAPID
(cu subtitrare pe film)

In completare cititi si:
1)  O noua stiinta a vietii - Rupert Sheldrake
 
ACEST FILM ESTE OPEN SOURCE!

ATENTIE! ACEST ARTICOL SE POATE COPIA DOAR CU ACORDUL LUI MARIAN DE LA BLOGUL DEZVALUIRI!

ACUALIZARE!
  
Ceea ce este foarte interesant este faptul ca discursul lui Sheldrake  (cel din articolul nostru) si cel al lui Graham Hancock din aceasi zi, de la Whitechapel au fost blocate de TedX pe youtube, ramanand doar pe VIMEO deoarece au ales sa se disocieze de cele sustinute de acestia.
Vedeti argumentatia lor aici http://blog.ted.com
Ne miram si noi ca acesti doi oameni controversati au fost acceptati de la bun inceput. Nu ne mira ca au fost cenzurati. Inca odata ni se confirma ca Nazistii Internetului sunt pe faza.

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...