sâmbătă, 29 septembrie 2012

DISCURSUL SCLAVULUI - libertatea (Silvano Agosti) si povestea inrobirii tale (29.09.2012)

Va prezentam astazi   2 filmulete scurte despre sclavia omului modern, o sclavie a mintii in esenta, dar care in exterior poate fi vazuta ca o sclavie fata de bani, de sistem, de pamant, de orice  ... 

"Nimeni nu este mai inrobit decat cel care crede in mod gresit ca este liber." - Johann Wolfgang von Goethe

 "Cel mai bun sclav este cel care se crede liber"

 Subiectul sclaviei a fost si este abordat pe larg pe tot blogul. Insusi numele blogului sugereaza faptul ca MATRIX-ul este sclavia noastra  si aici gasiti si usi catre libertate.

Inainte de filmulete va prezentam o zi din viata unuia dintre sclavii moderni:

Sclavia capitalistă: Confesiunile unui dependent de muncă 

Începe munca la ora 6 şi termină la 3 dimineaţa. Lucrează de mai bine de doi ani într-o companie din Big Four. Ştie că o să mai reziste cel mult un an la acelaşi loc de muncă. După 3 ani, majoritatea angajaţilor îşi dau demisia. Sau mor, aşa cum s-a mai întâmplat! Supravieţuitorii acestui ritm de muncă au devenit dependenţi de droguri legale  şi singurul lor scop în viaţă e să aibă mai mult timp pentru odihnă. MONEY.ro vă prezintă mărturia şocantă a unei tinere care lucrează la una dintre cele patru multinaţionale de audit active pe piaţa românească.

Trebuie să treacă perioada de 2 ani ca să îţi permiţi să poţi să alegi. Rezişti cu sticla de cola, cu calciu în venă şi cu mult Supradyn, spune N.C.

  • Cum arată o zi de muncă?

2 ore de somn pe noapte, 6 (n.red.-ore) în weekend, 2 pachete de ţigări pe zi. E doar un exemplu. Dacă ai ajunge la noi, în open space (n.red. birou), să vezi oamenii, te-ai speria. Arăţi groaznic, nu mai ai chef să ieşi din casă, şi ceilalţi îţi semnalează asta! Întrebarea de la sfârşitul zilei: oare merită?
  • Când a devenit copleşitoare munca?

E ca un antrenament ce îţi intră în sânge. Simţi o oboseală acută, dar eşti obişnuit cu starea asta. În primul an a fost foarte greu să ma obişnuiesc cu programul, atunci am simţit pentru prima oară senzaţia de extenuare dusă la extrem, iar în anul 2 începuse să îmi intre în ritm. Dacă poţi să spui că ăsta e un ritm. Am avut o colegă care s-a internat în spital din cauza asta, probleme grave cu stomacul, tot din cauza oboselii, dar ea lucra foarte mult. Eu plecam la 1-2 noaptea, ea încă mai rămânea la birou.
  • Muncă la foc continuu

Perioada cea mai aglomerată e între ianuarie şi iunie, iulie. E perioada criminală în care lucrezi şi 24 de ore şi tot nu e destul. Trebuia să mă trezesc în fiecare zi la ora 6, venea taxiul şi mă lua, stăteam la client până pe la 6-7 seara, până când terminau ei programul de muncă, până ajungeam înapoi la birou se făcea 8 seara, stăteam acolo până la 12-1, mă apuca şi 3 dimineaţa, veneam acasă, şi aşa am ţinut-o cam două săptămâni. Fără nicio pauză, la foc continuu. Asta a fost dintotdeauna, nu doar înainte de criză.
  • Tu câte ore dormi, în medie, pe noapte?

În medie 4-5 ore. Programul ăsta e timp de 2 ani de zile.
  • Azi e sâmbătă...Ce faci de obicei sâmbăta?

Sâmbăta îţi rămâne liberă ca să dormi, să mai faci cumpărături, dacă apuci, eu în principiu nu mai apuc, pentru că nu mai îmi pasă, există magazinul de la colţ. Iar duminica începi să intri în fibrilaţii, te gândeşti că mâine e luni şi nu am terminat (n.red. munca). În principiu, munca pe un client se face de luni până vineri, dar nu se întâmplă niciodată să termini. Decât în cazuri excepţionale, în care s-au bugetat mai multe ore decât ar fi fost necesar. Mi s-a întâmplat o singură dată să fie un client pe care să ştiu sigur că l-am terminat vineri seara. Dar anul ăsta, fiecare duminică înseamnă muncă de la 10 până la 3-4 dimineaţa. Şi te trezeşti lunea foarte obosit.
  • De ce nu pleci de acolo?

O să mă gândesc la asta în iunie, după ce se termină şi anul ăsta, pentru că acum nu ai timp să cauţi, nu ai timp să mergi la interviuri, e foarte dificil când ai un client şi toate ard, eşti acolo în focuri, trebuie să dai peste o persoană foarte binevoitoare care să accepte: fie, du-te! Dar dacă o să fie mai rău? Trebuie să fii sigur că pleci undeva unde să ştii că o să şi merite.

La un moment dat am făcut o boală acută ce a necesitat intervenţie chirurgicală urgentă. Eram la client, mi-era rău, dar eu am crezut că am făcut o indigestie. Şi seara acasă am zis să mai lucrez un pic. Îmi intrase în sânge. Să mai deschid laptopul şi să mai lucrez câteva ore, şi atunci am simţit, am mers de urgenţă la spital, m-au operat în noaptea aia. A doua zi dimineaţa, nici bine nu mă trezisem din anestezie, că mă sună seniorul şi îmi spune: nu ai făcut nimic! ce s-a întâmplat? „Ştii, acum m-am trezit din anestezie, sunt la spital” zic eu. „Păi şi nu avut timp să lucrezi?” Îşi imagina că trebuia să lucrez înainte să mi se facă rău. „Timp mort. Până la spital ai stat degeaba”. Este o plantaţie de sclavi cu machiaj capitalist.
  • Ai vorbit cinstit cu şeful tău despre programul de lucru?

Dar nu îi interesează, fiindcă nimeni nu e de neînlocuit. Şi te înlocuiesc imediat şi îţi spun: ok, nu faci faţă? noi nu te ţinem cu forţa. Pleacă! Vina e a ta! Cine ar fi putut să ia o decizie concret era partenerul. De obicei partenerul era din străinătate. Şi pe el nu-l interesa ce faci, care e problema ta, şi ca un bulgăre de zăpadă...venea presiune de la partener care punea presiune pe manageri, ei pe seniori şi tot aşa.

Ne plângeam noi între noi, şi cam atât. Dar nu te ajuta nimeni cu nimic. Tot tu trebuia să îţi faci treaba. Tu erai responsabil cu toată munca.
  • Dar oamenii din anturanjul tău, cei care nu lucrează “în sistem”, te înţeleg?

Cu lumea din afara sistemului nu prea mai comunici, nu prea ai timp să ieşi, numai cu oamenii cu acelaşi program cu tine şi cu care te sincronizezi. Ştii deja povestea pe dinafară, şi când vii să vorbeşti despre asta unui om care nu ştie cum e, realizezi că că poate nu e foarte bine şi că poate e un stimul să iei o decizie radicală. Să pleci şi atât.
  • Când ţi-ai pus problema demisiei în mod categoric?

Din primul an, de când am început să fac over time (ore suplimentare, n.red.) serios, din aprilie-mai, începi să îţi spui întrebări. Grave! Şi de atunci, pe fiecare dintre noi ne bate gândul să ne dăm demisia. În fiecare luni aceeaşi dilemă. Nu mai pot.

Când nu mai poţi şi nu mai vrei, simţi tu că pentru tine experienţa s-a terminat, începi să cauţi în altă parte. Nu poţi să spui, gata! Azi îmi dau demisia. Ţine şi de siguranţa fiecărui om, nu vreau să rămân pe drumuri.
  • În afară de zilele de concediu din vară, mai ai timp liber să te refaci?

Se dau examene în mai, începutul lui iunie şi în principiu atunci se şi termină ce înseamnă dead-line-uri foarte stricte. Ţi se acordă două zile înainte de fiecare examen. Oamenii aşteaptă să ajungă la examene ca să doarmă. Iar alt timp liber mai sunt cursurile. Pentru fiecare examen participi la nişte cursuri, sunt 5 zile în care nu ai clienţi, nu ai nimic. Acum le-au comasat, în august, atunci nu sunt clienţi.

  • Dar măcar îţi poţi lua cele 21 de zile de concediu..

Mă gândeam cu groază cum ar fi să îţi spună că nu mai poţi să iei concediu, toată lumea a plecat în concediu şi tu eşti singura care a rămas. Şi nici nu poţi să faci nimic. După trei ani şi chiar în anul trei, poţi claca în orice moment. Foarte mulţi dintre noi au certitudinea că dacă au trecut prin asta pot să treacă prin orice.
  • Dar dacă ai o urgenţă? Poţi obţine înţelegere de la şef să pleci ca să rezolvi problema?

Dacă ai o urgenţă, poţi să pleci pentru o oră, maxim două. Am plecat, dar după asta trebuie să recuperezi. O oră, nu mai mult de atât. Trebuie să fii foarte bolnav, cu perfuzii, cred că aşa te-ar crede!
  • Dar în perioadele mai relaxate ai mai mers la interviuri de angajare?

Da. Şi la interviuri mă întrebau de ce am plecat din companie. Volumul de muncă, am spus. ”Şi totuşi, nu îţi pare rău că nu ai stat mai mult?” mă întreabă. “Nu!”, am răspuns! Lumea nu înţelege.
  • Vorbim de angajatori...

Da. “De ce ai venit la noi? De la un jucător mare?” mă întreabă. „Înseamnă că ceva s-a întâmplat, înseamnă că nu ai plecat de acolo în condiţii foarte bune, ai venit la noi, dar poate nu te vom primi, pentru că cine ştie ce s-a întâmplat acolo”. “Cum adică lucrai peste program? Păi şi dacă la noi o să se întâmple să lucrezi peste program?”
Se ştie că se lucrează mult, mi se pare aberant că tocmai angajatorul pune întrebări din astea. Stai puţin, am şi eu dreptul la viaţă! De asta plec.
  • Cum se recrutează la voi? Ce fel de oameni caută?

Se orientează către oameni care au făcut lucruri peste măsură. Nu numai facultatea, au fost şi în organizaţii, au şi lucrat în acelaşi timp, oameni care pot să facă mai mult decât restul şi decât cere, legal, contractul de muncă.
  • Când te-ai angajat, ce variantă declarativă ţi-au livrat angajatorii despre programul de lucru?

Ştii că se lucrează cam mult, dar apoi îţi băgau în faţă renumele şi ce oportunităţi o să ai. Dacă rezişti, o să fie bine. Ca să poţi să faci ceva, stai, închizi ochii şi mergi mai departe. Stai un an, doi, cât îţi trebuie şi apoi majoritatea pleacă. După vreo trei ani toată lumea pleacă. Îmi spuneau că o să fie şi deplasări, nu am soţ, nu am copil, sunt ok cu deplasările. Dar şi deplasările deveneau la un moment dat o povară. Nu făceai altceva decât că te trezeai dimineaţa, mergeai la client, stăteai acolo, apoi veneai seara de la client şi lucrai mai departe. Doar că nu dormeai în patul tău. “Beneficiam” de un pat un pic mai mare.
  • Altfel, ei nu au fost foarte expliciţi în privinţa programului de muncă?

Au spus că se lucreză mult, în sensul de mai mult de opt ore. Dar nu au zis ce înseamnă mult. Că se face over time (n.red. ore suplimentare). Punct.
În primul an se plăteau. Dar era foarte greu să accepte managerul acel over time, fiindcă tu, punându-ţi orele de over time, automat bugetul pe clientul respectiv sărea în aer, şi nu le mai ieşeau lor calculele. Erau acceptate, dar nu le aprobau managerii. Se întâmpla foarte rar să le aprobe. În anul al doilea, au schimbat politica şi au zis că mai bine transformă orele suplimentare în zile libere. Dar zilele libere puteai să le iei în vară, după busy season, nu când vrei tu! Ci doar când nu mai aveai de lucru. Dar chiar şi aşa, foarte greu se acceptau. Tot pe motivul ăsta, puneai mai multe ore, automat bugetul pe clientul respectiv urca şi nu mai ieşea la profit.
  • Şi a venit criza. Au făcut concedieri? Spuneai că oricum e foarte multă muncă..

Părea imposibil să dea afară. Şi aşa, volumul de muncă era foarte mare şi cine o să-l acopere? Totuşi, de când a început criza am pierdut mulţi clienţi şi mulţi oameni. Criza a venit cu costuri tăiate, şi asta înseamnă în primul rând salarii. Au dat afară oameni, după care oamenii au început să plece singuri. Au venit clienţi noi, mai mici, dar pe care tot trebuie să îi onorezi. Şi atunci volumul de muncă e mai mare.

În multe cazuri s-a ajuns la concluzia că oamenii nu erau potriviţi pentru job. După 7 ani de muncă în companie. S-a invocat nepotrivirea între profilul angajatorului şi al angajatului. Prin urmare, decizia de a renunţa la un angajat e “un bine” reciproc avantajos.
  • De pe ce poziţii au fost concediaţi?

Când au început “să scuture”, au început de sus. “Semnează-ţi demisia, pentru că oricum te dăm afară!”. A fost un proces urât. Fiecare era sunat şi chemat. Eram la birou când se întâmpla asta şi când începeau să sune telefoanele în birou ţi se oprea respiraţia. Acum au rămas fără oameni şi angajează. Au plecat foarte mulţi şi din toate poziţiile.
  • De ce nu ai plecat şi tu?

Dacă ai avea siguranţa că mâine te angajează cineva şi vine şi îţi pune contractul de muncă în faţă şi spune hai la mine să munceşti pe mai mulţi bani.... Nimeni nu pleacă pe acelaşi salariu. Toată lumea vrea mai mult. Toţi foştii noştri colegi care lucrează în altă parte au salarii mai mari decât noi, adică un post unde nu au la fel de mult de lucru şi salarii mai mari.
  • Câţi dintre cei care au fost constrânşi să îşi semneze demisia şi-au găsit de lucru în ultimul an?

Aproape toţi care au plecat s-au reangajat. Erau juniori, dar anul 2 de juniorat, vorbim de oameni care nu fost promovaţi.
  • Cum ai perceput compania înainte să te angajezi?

Când m-am angajat aici, am crezut că l-am prins pe Dumnezeu de un picior. Trei ani la rând mi-am dorit să ajung aici. Ziceam: la pensie ies de aici! Trei ani însă e maximul la care poţi rezista. Din moment ce ai stat trei ani, ai prins rădăcini, ai intrat în sistem, nu prea îţi mai vine să ieşi. Dacă rezişti.


Peste 50% dintre angajaţii români fac zilnic ore suplimentare, în timp ce alţi 12.67% fac ore suplimentare de cel puţin două ori pe săptămână, potrivit unui studiu al companiei de recrutare online Myjob.


Raluca Stroescu (31 de ani), manager de audit la Ernst & Young, a murit în 2007, cazul ei dezvăluind opiniei publice condiţiile în care se lucrează în unele dintre multinaţionalele care activează în România. Femeia muncea, de câteva săptămâni, circa 100 de ore pe săptămînă şi avea parte de doar 4-5 ore de somn pe noapte.”p

VEDETI FILMULETELE TRADUSE AICI:




BONUS: Cand Oamenii Devin Cu Adevarat Liberi 
- un poem de Colin Ryan



In completare studiati articolul si vizionati documentarul de aici:


joi, 27 septembrie 2012

INTERVIU CU BILL RYAN (PROIECTUL AVALON) 27.09.2012


PROJECT AVALON
BILL RYAN talk with Inelia Benz about his mission (2011) -
Part I

 Va prezentam astazi o prima parte a unui interviu cu unul dintre fondatorii PROIECTULUI CAMELOT, care acum are proiectul lui personal intitulat  PROIECTUL AVALON. Noi am grupat toate filmele facute atat de Bill cat si de Bill impreuna cu Kerry Cassidy sau de Kerry singura, in Categoria PROIECTUL CAMELOT. Intre timp cei doi s-au separat si fiecare e pe drumul lui (despre neintelegerea lor puteti citi mai multe aici). Interviul de astazi este unul foarte de bun simt si inglobeaza in el, la modul esential, tot ceea ce am dorit sa transmitem si noi pe acest blog. Rezonam complet cu cele spuse de Bill si ne bucuram ca si noi am ajuns la aceleasi concluzii de bun simt, in cautarea noastra.
.
Mai jos va prezentam transcriptul intergal al acestui interviu:

marți, 25 septembrie 2012

GEORGE CARLIN - un comediant de exceptie (25.09.2012)

George Denis Patrick Carlin (n. 12 mai 1937 - d. 22 iunie 2008) a fost un actor de comedie și scriitor american, care a câștigat cinci premii Grammy pentru albumele sale de comedie.[1]
Tema sa favorită a constituit-o critica adusă societății, clasei politice, religiei, limbii engleze și altor subiecte considerate tabu. Spirit controversat, nu a ezitat să utilizeze în exprimare cuvinte obscene, stârnind adesea indignarea publicului și ajungând chiar în fața instanței, care îi impune evitarea expresiilor indecente.
Multa mai multe despre George Carlin puteti citi aici: 
Prima oara am auzit de George Carlin in 2007 cand am vazut Zeitgeist 1 (el este vocea celui care explica comedia cu religia - vezi filmuletul de mai jos cu vrajeala religiei crestine).

duminică, 23 septembrie 2012

Cateva filmulete despre KABBALAH (Cabala) 23.09.2012

În 11.07.2012 va prezentam cate ceva despre Kabbalah, iar astazi vrem sa mergem un  pic mai departe prezentandu-va alte cateva filmulete foarte interesante despre aceasta cale spirituala.
Pe masura ce studiem aceasta intelepciune straveche gasim tot mai multe idei cu care rezonam. 

De ex:

1) Lumea exterioara este o iluzie, un vis impartasit ... si de fapt exteriorul nostru nu este separt de noi, exteriorul este in interiorul nostru deasemenea ... dualitatea interior exterior fiind astfel depasita ...
2) Noi suntem Dumnezeii universurilor noastre ...
3) Mesia este fiecare dintre noi , nu o forta sau o persona exterioara noua ... si multe multe alte idei cu care suntem foarte de acord. 
In concluzie, este o cale spirituala ce merita studiata de cei care simt ca rezoneaza cu ea .
Mai jos o sa va prezentam cateva filmulete despre aceasta intelepciune straveche a Cabalei incepand cu unul introductiv realizat de LILOU MACE si apoi cateva preluate de pe un site dedicat studiului Cabalei din Romania:



Descriere

Memoriile cabalistului Rav Michael Laitman, PhD , despre profesorul sau, Rabash (Rabbi Baruch Shalom HaLevi Ashlag). 

Cine sint toti acesti oameni din jurul meu?

Descriere

Rav Michael Laitman, PhD explica cum, prin dezvoltarea unui simt aditional, vom incepe sa ii simtim pe cei din jurul nostru, in acelasi mod in care ne percepem pe noi. 

 Care este Esenta Cabalei?

Descriere

Deşi originile ei sunt înrădăcinate în vechea antichitate, din timpul anticului Babilon, ştiinţa Cabalei a rămas practic ascunsă omenirii, de când ea a apărut în urmă cu mai mult de patru mii de ani. Tocmai această tăinuire a menţinut nemuritoarea atracţie a Cabalei. Savanţi şi filozofi renumiţi din multe ţări, ca de exemplu Newton, Leibniz şi Pico della Mirandola, au cercetat şi au încercat să înţeleagă ştiinţa Cabalei. Totuşi, până în zilele noastre doar puţini ştiu ce este într-adevăr Cabala.

Cabala, Stiinta si Perceperea Realitatii

Descriere

Rav Michael Laitman, PhD , foloseste un exemplu din filmul ״What the Bleep Do We Know?!״ pentru a ilustra diferenta cheie in abordarea Cabalei pentru definirea perceptiei noastre, si se intilneste cu cercetatorii stiintifici din film pentru a discuta despre Cabala.

Mult mai multe informatii si filme traduse despre Cabala gasiti pe siteul :
http://www.kabbalah.info/ro/ .

marți, 18 septembrie 2012

Sal Rachele despre perioada 2012-2030 (18.09.2012)

TRANSFORMARI PLANETARE 
2012 - 2030 - Mesaje de la Fondatori

Va prezentam astazi „o altă emisiune cu Sal Rachele, intitulată „Sal Rachele despre perioada 2012-2030”. Aceasta a fost realizată pe 30 septembrie 2011 și a fost transmisă live pe internet la acel moment, înainte de lansarea cărții „Pământul se trezește: Profeții 2012-2030” în Statele Unite ale Americii (apărută și în limba română la Editura Proxima Mundi, pe 23 mai 2012).

Mai sunt aproape 3 luni până la solstițiul de iarnă, moment după care va fi mult mai greu de „schimbat macazul” în ceea ce privește deciziile de viață ale fiecăruia. De aceea, a ști din timp care sunt tendințele cele mai probabile în ceea ce privește viața personală, precum și economia, politica și multe alte schimbări planetare preconizate să aibă loc este de o importanță capitală.
Se estimează că sistemele actuale (economice/politice) vor intra într-un declin accelerat în decursul următorilor ani, de aceea aceste informații sunt difuzate în avans, împreună cu soluțiile și alternativele posibile la starea de lucruri actuală. Filmul în discuție și cărțile lui Sal Rachele în general oferă o imagine de ansamblu largă, precum și soluții practice. În acest moment, totuși, mulți oameni sunt conștienți că lumea nu este ceea ce am vrea să fim făcuți să credem că este, dar destul de puțini s-au angajat la propriu în aplicarea de soluții alternative în viața lor, rămânând mai degrabă într-o dimensiune teoretică a metafizicii și spiritualității. Totuși, procentul acestora din urmă este în creștere de la o zi la alta. Sperăm ca prin acest gen de informații, din ce în ce mai mulți oameni să ajungă în propriul prezent și să și acționeze conform cu dorințele lor de mai bine.
Dacă rezonați cu informația din acest film, îl puteți distribui și încorpora în site-uri/bloguri după cum credeți de cuviință.
Vă doresc vizionare plăcută și utilă!
George Acu

Sal Rachele şi ghizii săi spirituali, Fondatorii, vă iau într-o călătorie fascinantă în viitorul iubitei noastre planete. Acesta este viitorul la care aţi visat dintotdeauna, iar acum acesta se realizează, în sfârşit, după milioane de ani de ignoranţă, întuneric şi suferinţă. Această carte vă prezintă metode palpabile, practice, de a manifesta noua Eră de Aur care v-a fost promisă încă de la începutul timpului. Acest Nou Pământ este destinat să facă parte din viaţa voastră -această viaţă-, aici şi acum.
„Dragi oameni, porniţi acum în cea mai captivantă aventură aventură posibilă. Sunteţi în viaţă exact la timpul potrivit, exact în locul potrivit din Creaţia Infinită. Este în regulă dacă nu credeţi lucrurile prezentate în această carte, căci, în numai câţiva ani, aproape toate lucrurile prezentate în aceste pagini vor deveni o parte din realitatea palpabilă a vieţii voastre.”
- Fondatorii, iunie 2011

Celelalte două cărți ale lui Sal Rachele, „Viața la frontiera cunoașterii” și „Transformăriplanetare 2012-2030 - Mesaje de la Fondatori” sunt disponibile pe site-ul editurii, cu discount. Cele 3 cărți conțin imens de multă informație, a căror asimilare durează cel puțin câteva luni. Pot fi considerate manuale. Informațiile sunt prezentate cu simplitate, bun simț și claritate.

Link-uri conexe:
-- Sal Rachele şi Fondatorii în România, 5-7 octombrie 2012: http://www.fondatorii2012.info .
Perioada de înscriere și rezervare a fost extinsă până la 16 iulie 2012.

-- „3 Pământuri paralele” - o altă emisiune (video) cu Sal Rachele şi Fondatorii, subtitrată în română;

--  Sal Rachele despre perioada 2012-2030 (subtitrat în limba română)  - o inregistrare din 30 sept. 2011

-- cei care sunt interesați să distribuie cartea „Pământulse trezește: Profeții 2012-2030 sunt rugați să ne contacteze prin formularul de contact.
 
VEDEȚI FILMUL TRADUS, AICI:
Sal Rachele despre anul 2012 (subtitrat în limba română)


Nota Noastra:

De fiecare data cand va prezentam unele profetii simtim nevoia sa ne spunem parerea despre acestea si o se ne cam repetam. Publicam aceste informatii deoarece le consideram interesante si pentru ca NU SE STIE NICIODATA - pot fi adevarate!
INSA in ceea ce priveste diversele profetii care circula pe net, inclusiv acestea de azi, adeseori se bat cap in cap . Unii spun ca evolutia spirituala rapida  care sa ne pregateasca de trecerea in 4d si 5d din  21.12.2012, asa brusc si deodata, e posibila (si ofera caile cel mai adesea pe multi bani), altii nu ... Multi spun ca 21.12.2012 este momentul ascensiunii, altii nu ... multi vorbesc despre fel si fel de catastrofe, inversarea polilor, centura fotonica, 3 nopti de intuneric, miscari de scoarta, temperaturi de -70 de grade din cauza caderi campului de protectie electromagnetic, arderea pamantului pe partea cu soarele, ca vin extraterestrii, ca pleaca reptilienii, ca vine Nibiru, ca alinierea planetara cu soarele si centrul galaxiei va avea fel si fel de efecte, ca atingem punctul zero al timpului si intram in 4d automat, ca pica dolarul, ca dispar banii, ca moare oculta, ca vine eruptia solara si pica electricitatea, ca intram in Epoca de aur pt 1000 de ani, ca doar cei care acceseaza interior 4d intra in epoca de aur, iar pentru restul FLACARILE GHENEI, se intoarce Iisus, se implineste a 3-a profetie de la Fatima, se implinesc profetiile Apocalipsei, ca de fapt o sa fie mai rau dar in realitate mai bine si invers ... De ce am crede mai mult pe unii si mai putini pe altii ? Sunt la fel de multe sau de putine dovezi pentru a argumenta orice fel de profetie ... practic poti sa spui orice despre viitor si sa ai impresia ca esti interesant, stiintific si profund ... desi informatile prezentate pot parea de bun simt, super argumentate, simtim nevoia sa ne repetam si sa ne citam:
 ”Credem ca noi suntem creatorii realitatii si conteaza ceea ce credem despre lumea inconjuratoare. Sta in puterea noastra sa modificam viitorul aici si acum. Conteaza daca noi credem sau nu in profetiile catastrofice si ni se par un pic suspicioase genul acesta de profetii. Cu cat cred mai multi in ceva, cu atat sunt mai mari sansele sa se intample. 
Se spune ca numai profetii elitei oculte intunecate raspandesc scenarii catastrofice. 
Unii considera ca doar o astfel de catastrofa mai poate schimba lumea, caci ar fi ca o purificare. Insa o multime de oameni au inceput sa se trezeasca si sa schimbe lucrurile in lume. Exista si raze de speranta. Nu priviti doar jumatatea asa zis goala a paharului. O catastrofa nu e absolut obligatorie ci poate doar de cativa ani de rabdare, poate inca o generatie sau doua. Nu stim daca lucrurile se vor schimba peste noapte si in exterior sau daca e posibil asa ceva. 
Foarte multe dintre aceste profetii despre mega extra super transformarile legate de anul 2012 ni se par niste șmenozeli spirituale manipulative, niste morcovi ai sperantei pentru magarusii fricosi, lacomi si naivi din fiecare din noi (pe de-o parte ni se da morcovul sperantei si cu cealalta mana suntem facuti prin buzunare de bani, suntem talhariti pe fata, amagiti, ni se dau suturi in fund, suntem prostiti si invartiti ca niste titirezi de elita oculta, iar noi stam cu ochii in gol, cu un zambet tamp pe buze,  asteptand sa vina salvarea ... Benjamin Fulford, Drake si Wilkock, Cobra, Tolec se lupta cu reptilienii pentru noi, iar extraterestrii benefici (Consiliul Andromeda, Federatia Galactica a Luminii , samd) ne ajuta din umbra ... Dormiti linistiti, extraterestii benefici lupta pentru voi! ... S-au trezit si ei acum, dupa vreo 400 000 de ani sau mai mult, de manipulare si sclavagism impus cu forta de extraterestrii rau intentionati si au decis brusc sa-si incalce pretioasa lor de prima directiva caci pana acum au fost impotenti, pentru ca au asteptat acordul nostru sa intervina - si au trimis pe net scrisori la care sa raspundem noi telepatic, ca sa ne ceara acordul ... foarte tare ... O SCHIMBARE IN FORTA frate). Extraterestrii malefici nu au nici o jena sa ne calce in picioare liberul arbitru, evolutia naturala si alte idei genul prima directiva (vezi STAR TREK), insa cei buni au preferat sa permita abuzurile maleficilor, decat sa intervina si sa ne ajute. 
Daca ar fi sa ne uitam in urma , multi , foarte multi profeti au spus ca inainte de 2012 vor exista jdemii de semne si au facut jdemii de profetii (de ex., unul dintre marii asa zisi profeti care au facut valva prin Romania, David, baietelul Inuaki, din cartile Aryanei Havah - cititi de ex. profetiile pentru anii 2009 - 2012 in cartea Viata pe Pamant ... Incotro sau mai recent, profetia legata de 4 august cu coborarea navelor extraterestre la Jocurile Olimpice, sau de bombardarea acestora si inceperea celui de-al treilea razboi mondial, ca sa dam doar 3 exemple, asa din scurt). Avem podul plin de pacalici din astia si deja avem alergie de la triliardele de profetii venite prin tiliarde de canale, care mai de care mai detinatoare ale ADEVARULUI SUPREM. In plus, batul de care e tinut morcovul sperantei mai nou a inceput sa se lungeasca (ca in povestea cu Pinochio, din cauza minciunilor poate) pana in 2013 de fapt, sau 2014, 2015, ..., 2030, ... 2100 ... iar cei care fac astfel de profetii cel mai adesea isi lasa si o rezerva daca o dau in bara. Adica chiar daca nu se va intampla ce profetesc sa nu ramana descoperiti ( ca era de fapt vorba de un pamant paralel; sau ca din cauza ca am ascultat sfaturile lor pline de intelepciune lucrurile s-au schimbat; Dumnezeu s-a decis in ultima clipa sa  ne ajute si ne-a anulat liberul arbitru; reptilienii sau gandit ei mai bine, ca e totusi bine aici si n-are rost sa plece; sau deoarece am fost neascultatori, extraterestii s-au decis sa nu mai intervina si sa ne lase sa mai crestem si sa mai sclavagim o perioada (macar pana prin 2030); de fapt, sunt cateva zeci de milioane de oameni care deja au ascensionat, insa voi PERVERSILOR, ati ramas sa va chinuiti CA ASA MERITATI!!! ... NESIMTITILOR care sunteti voi nesmimtiti! ... Vedeti ce se intampla cand nu ascultati? NANA la funduletul spiritual! ... si tot fel de pretexte care sa-i scoata pe ei bine). Mintea umana e foarte smechera si perversa ... 
Va credeti prea inteligenti ca sa fiti manipulati? Nu va supraestimati ...
Abia asteptam sa vina si sa treaca acest an sa se faca o curatenie si o triere in aceasta imbacseala si bombardare din toate directiile cu mesaje, adeseori contradictorii, uneori catastrofice,  majoritatea rupte din sf-uri sau din imaginatia explodata a unora din aceste mega-iluminato-eliberato entitati orbitor de stralucitoare. 
Dincolo de viziunea noastra limitata poate, plina de dezgust, oboseala si iritare, speram sa fim in eroare, sa gresim, iar ceea ce gandim acum sa fie niste rataciri penibile ale noastre. Fie ca acest an sa fie un an al inaltarii, al ascensiunii, al trezirii constiintei la scara planetara, al pasirii in alte densitati sau dimensiuni .. desi nu vedem cu cine ... despre cine vorbim aici? Despre cei 0,000001% din oameni care au inteles cine sunt, ce-i cu ei? Sau despre restul populatiei complet identificata cu formele, aflata in completa uitare de sine si afundata intr-un materialism acerb lipsit de orice urma de omenie, bun simt, intr-o exacerbare a egoului?!?
O sa facem odata o lista cu profetii care s-au spus si nu s-au implinit si altele care s-au implinit - sa fie mai clare pentru toata lumea: asteptam si de la voi idei si sugestii, ca sa le grupam intr-un articol. Oricum la sfarsitul acestui an vom trage o MARE LINIE DE FOC PURIFICATOR si vom vedea mai clar ce si cum.
Pe aceste considerente mai postam inca astfel de mesaje si profetii ... sunt interesante si cine stie, poate adevarate, insa noi ne indoim la maxim de majoritatea din ele.
... Fie ca noi sa gresim!”
În ceea ce il priveste pe Sal este interesant ca a oferit cateva predictii si despre Romania, ceea ce este destul de rar in lumea occidentala si are o bila alba din partea noastra. Majoritatea nici nu au auzit de tarisoara noastra, desi sunt nenumarate dovezi ca aici ar fi leaganul civilizatiei noastre. Sa-i dam deci un plus de credit lui Sal ca a vorbit si despre noi.
Acestea fiind spuse ii multumim lui George Acu care ne-a pus la dispozitie aceste materilae si a tradus aceste filme pentru noi.

vineri, 14 septembrie 2012

Inca ceva despre fericire (14.09.2012)

„Cât de uşor răstoarnă vântul un copăcel firav. Caută fericirea în simţuri, răsfaţă-te cu mâncare şi somn, şi astfel, vei fi şi tu dezrădăcinat.” - Buddha


Matthieu Ricard: The habits of happiness
 Despre obisnuintele fericirii ...


Zilele trecute va prezentam cateva idei despre fericire si bani. Astazi, in completare va mai aducem inca un mic filmulet despre fericire care a ajuns la cunostinta noastra prin intermediul Adinei de la blogul Universul Meu (multumim Adina) si un mic filmulet cu Osho care are legatura si directa si indirecta cu subiectul fericirii. Dar mai intai despre primul film:

„Matthieu Ricard s-a specializat în biochimie la Institutul Pasteur, dar a „părăsit” știința alegând să se mute în Himalaya și să devină un călugăr budist. În acest mod și-a propus să studieze fericirea, atât la nivel uman de bază și ca subiect de studiu din punct de vedere științific. 
Reușind să experimenteze fericirea, el a ajuns să creadă că aceasta impune același tip de efort, de voință, de antrenament al minții ca orice alt tip de scop uman. Reflecțiile profunde și științifice despre fericire și budism ale lui Matthieu Ricard s-au materializat în mai multe cărți, printre care și „Quantum Lotus: o călătorie unde știința și budismul se întâlnesc”. 
În viața cotidiană, Matthieu Ricard este traducător și un fel de „mâna dreaptă” pentru Dalai Lama și este implicat în diverse proiecte umanitare. Cu scopul unui studiu științific asupra fericirii, acesta s-a supus unor teste clinice intensive la Universitatea din Wisconsin, Robert Chalmers (ziarist la The Independent) numindu-l drept „cel mai fericit om din lume”.
SURSA: http://adinaamironesei.blogspot.ro

VEZI FILMULETUL TRADUS, AICI
(*** Dacă subtitrarea nu pornește automat aceasta se poate seta din bara de jos a player-ului)
 

Bucuria - Fericirea care vine din interior  
„Placerea e dependenta de ceilalti. Daca iubesti o femeie, daca asta e placerea ta, atunci acea femeie devine stapana ta. Daca iubesti un barbat – daca asta e placerea ta si esti nefericita, disperata, trista fara el – atunci ai devenit sclava nu mai esti libera, esti la inchisoare. Daca esti in cautare de bani si putere, atunci vei fi dependent de bani si putere. Omul care tot acumuleaza bani, a carui placere e sa aiba din ce in ce mai multi bani, va deveni din ce in ce mai nefericit, deoarece cu cat are mai multi, cu atat vrea si mai multi, si cu cat are mai multi, cu atat se teme mai tare ca o sa-i piarda.  E o sabie cu doua taisuri: primul tais este sa vrei mai multi. Cu cat pretinzi mai multi, cu cat doresti mai multi, cu atat mai mult simti ca iti lipseste ceva – te simti mai gaunos, mai gol. Iar celalalt tais al sabiei este ca, cu cat ai mai multi, cu atat te temi mai tare ca ai putea sa ramai fara ei. Pot fi furati. Banca poate sa dea faliment, situatia politica din tara se poate schimba, tara poate deveni comunista... exista o mie si unu de lucruri de care depind banii tai. Banii nu te fac stapan, te fac sclav.  Placerea e periferica; de aceea e menita sa depinda de circumstante exterioare. E numai excitatie. Daca mancarea e placere, ce iti place de fapt? Doar gustul – pret de o clipa, cand mancarea trece peste papilele gustative de pe limba, ai o senzatie pe care o interpretezi ca placere. Este interpretarea ta. Azi s-ar putea sa semene cu placerea, iar maine s-ar putea sa nu mai semene cu placerea. Daca mananci zi de zi aceeasi mancare, papilele gustative devin insensibile la ea. In scurta vreme ti se va lua de ea, nu-ti va mai placea.
OSHO - sursa: http://www.osho.ro/
 „E foarte dificil sa fii fericit si foarte facil sa fii nefericit. Oamenii aproape intodeauna aleg cele mai usoare lucruri – si a fi nefericit este foarte usor. Nu necesita nici un talent sa fii nefericit. Ati observat? A fii fericit este un mare talent. Inteligenta deosebita, constienta deosebita – trebuie sa fii aproape un geniu sa fii fericit. Sa fii nefericit nu trebuie nimic. Chiar si oamenii stupizi sunt nefericiti. Nu trebuie nimic.
Si e foarte usor sa fii nefericit deoarece intreaga minte traieste prin nefericire. Daca ramai fericit pentru o perioada mai lunga de timp, mintea incepe sa dispara, deoarece nu exista nicio conexiune intre fericire si minte.
Fericirea este ceva ce o transcende – dincolo de orice. Din aceasta cauza, mintea va crea unele probleme mai devreme sau mai tarziu. Chiar si cand nu sunt probleme mintea le va crea – probleme fanteziste, din senin, sa te faca nefericit. Odata ce esti nefericit, mintea este fericita. Esti din nou pe pamant si apoi lucrurile incep a se misca pe fagas. Mintea este radacina cauzala a nefericirii si oricand esti fericit, esti dincolo de minte.
Fii atent la un moment extraordinar de fericire. Brusc nu mai sunt niciun fel de ganduri. Esti pur si simplu fericit; nici chiar gandul despre nefericire nu mai e. Asta trebuie sa regasesti mai tarziu. Mai tarziu realizezi brusc: „Ah, am fost asa de fericit timp de atat de multe minute fara nicio aparitie neasteptata a vreunei nefiriciri!”. Iti dai seama de asta numai dupa ce a trecut acel moment. Dar un moment cu adevarat intens de fericire nu are nici un gand. E pur. E complet lipsit de ganduri, si astfel mintea este deranjata foarte mult. Ea traieste prin nefericire. Ea a investit mult in nefericire. Asa ca asta urmareste. Odata ce individul a invatat cum sa fie fericit, el poate incepe pas cu pas sa elimine obiceiul de a fi nefericit. Si aceste este un simplu obicei, nimic altceva.
Este de necrezut ca oamenii sunt nefericiti doar datorita unui obicei. Nu exista nicio cauzalitate pentru a fi nefericit. Lumea este absolut gata sa te faca fericit. Totul este asa cum trebuie sa fie, dar cumva individul nu observa. Individul continua sa traiasca in proprii nori – intunecati, tristi. Incet incet individul devine prea atasat de ei. El aproape ca incepe sa tina la ei. In fapt, fara ei el simte o pierdere, nu mai stie ce sa faca. Oamenii sunt legati de nefericire. Este aproape ca un mariaj obscur. Acum ca ai gasit o pista; o fereastra s-a deschis. Nu pierde aceasta pista. Ori de cate ori observi ca mintea apare cu vechile ei trucuri, sari imediat afara din ea. Fa ceva imediat sa te distraga. Chiar si jogging-ul va face asta. O scuturare buna a corpului poate face asta. Orice ce poate provoaca un soc, cum ar fi un dus rece sau alergarea in jurul casei – orice, orice pur si simplu schimba tendinta, si te ajuta sa revii pe pista. Aceasta e numai pentru cateva zile.
Odata ce ai inceput sa traiesti in fericire, odata ce ai dat de gustul ei si a patruns adanc in fiinta ta, atunci nu mai e nevoie de nimic. Pur si simplu ea este acolo.
(Traducere din Capitolul 9 „ The Cypress in the Courtyard” – Osho)
  • Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine insuti in legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta si impotriva intregii lumi: “De ce nu sunt perfect?”
Dupa care privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune in fiecare. Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta. Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai intii in intregime acest mecanism. Deci, in primul rind: nu te mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile.
Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat. La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.
Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire. El este pe deplin multumit sa isi mestece aceeasi iarba in fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este in deplina armonie cu natura, cu el insusi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba bizonul in super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranta ca bizonii rid si intreaba: “Ce vi s-a intimplat? De ce nu puteti fi pur si simplu voi insiva? Ce nevoie aveti sa fiti altcineva?”.
Primul lucru este asadar acela de a te accepta, in mod profund, pe tine insuti.
OSHO
OSHO: If People Are Happy, Nobody Can Drag Them into a War     
 Daca oamenii sunt fericiti, nimeni nu-i poate târî într-un război  
 
 
In completare mai vedeti si:
1) LIVING LUMINARIES
2) The Economy Of Happyness  
3) PRACTICA VIPASSANA IN INCHISORILE INDIENE  

P.S. „Fericiti sunt cei ce nu au gustat niciodata fericirea caci nu stiu ce-au pierdut.”  - Anonim :P

duminică, 9 septembrie 2012

CHEMTRAILS - DÂRELE MORȚII (9.09.2012)


Mărturii zguduitoare privind dârele [chemtrails] care apar pe cer în urma unor avioane, spre a răspândi pe ascuns boli, suferinţă şi moarte

George Preda
„Tot mai multe avioane care zboară chiar şi la mică altitudine lasă în urma lor  chemtrails, dâre alcătuite din substanţe chimice, care nu au nicio legătură cu carburantul sau sistemul de propulsie al avioanelor. În acest mod, sunt răspândite pe ascuns anumite substanţe care provoacă boli, epidemii, suferinţă şi moarte. Acest articol cuprinde o mărturie cutremurătoare a unui mecanic, care a văzut echipamentul tehnic folosit pentru dispersarea unor substanţe toxice şi mărturia unui funcţionar superior al unei companii aeriene, care a avut acces la documentele unui proiect guvernamental secret, prin care se realizează această dispersare a unor substanţe în atmosferă.

În ultimii ani clinicile medicale şi sălile de urgenţă ale spitalelor sunt înţesate, de multe ori umplute la dublul capacităţii lor, de oameni suferind de boli al căror nume până acum câţiva ani nici nu exista. De ani de zile există bănuiala că starea proastă a sănătăţii oamenilor, simptomele, maladiile nou apărute, greu de explicat de lumea medicală, ar avea drept cauză dârele anormale pe care din ce în ce mai multe avioane în zbor le lasă în urma lor. Autorităţile însă nu par să se îngrijească de un de detaliu atât de... banal!

La început, foarte puţine avioane lăsau în urma lor astfel de dâre. Azi, au devenit numeroase, brăzdând cerul în cruciş, în paralel şi chiar în formă de S sau de cerc. Ridicăm ochii spre cer şi, când vedem aceste dâre, ni se pare normal să credem că un avion a lăsat în spatele lui acele urme care se întind de la un capăt la altul al orizontului. Câteodată, ele se lărgesc și se amestecă cu alte dâre, ajungând să formeze un adevărat nor, ce acoperă cerul ore în şir.

Nu e oare legitim să ne întrebăm dacă nu cumva acest fenomen e una dintre cauzele problemelor de sănătate care ne lovesc de câţiva ani încoace? Dăm ca exemplu valul de bronhiolite, care afectează din ce în ce mai mulţi nou-născuţi în fiecare an. În urmă cu două decenii, acest cuvânt nici măcar nu exista în dicţionar! Alte probleme apărute recent sunt: recrudescenţa astmului, leziuni ale căilor respiratorii, leziuni pulmonare, dureri în gât ciudate, angine care dispar la fel de pe neaşteptat cum apar, gripe care nu sunt cu adevărat gripe, boli de ochi, de piele şi ale organelor interne... Lista este lungă, şi fiecare dintre aceste afecţiuni poate degenera şi duce la moarte.

Analizele efectelor chemtrail-urilor, adevărate dâre ale morţii, sunt dintre cele mai neliniştitoare. Soluţia oficială care ni se oferă: vaccinuri noi şi antibiotice super-tehnologizate, în condiţiile în care s-a demonstrat că supraconsumul de vaccinuri şi de antibiotice de tot felul nu a făcut decât să reducă iremediabil capacitatea sistemului imunitar de a răspunde la atacuri subite.

Explicaţia cu care, iniţial, responsabilii civili şi militari ai forţelor aeriene i-au liniştit pe observatori, a fost aceea că ar fi vorba doar de dâre de condensare. La întrebarea de ce aceste urme nu existau până acum câțiva ani, răspunsul a fost că atunci avioanele nu zburau atât de sus, încât să permită formarea acestor dâre. În anumite cazuri, aceste dâre, au spus ei, pot rezulta ca urmare a aruncării restului de carburant, în vederea unei posibile aterizări forţate. Cu toate acestea, înmulţirea acestor dâre (nu toate avioanele care zboară riscă să se prăbuşească, din câte se ştie...) şi aspectul lor face ridicol şi inadmisibil acest gen de justificare... În urma amplitudinii pe care fenomenul a luat-o şi în lipsa unor explicaţii plauzibile, soluţia pe care autorităţile au găsit-o a fost să îl transforme în „legendă urbană”, împiedicând orice studiu ştiinţific serios. Folosindu-se de tragicele atentate din 11 septembrie 2001, au îngropat definitiv chestiunea. Ca urmare a aşa-zisei ameninţări internaţionale a terorismului, a fost impusă, sau cel puţin se urmăreşte să fie impusă, obligativitatea sprijinului şi încrederii absolute faţă de guverne. Chestiunea dârelor morţii [chemtrails] a ajuns deci să facă parte rapid dintre subiectele pe care mass-media le evită cu orice preţ... Dezbaterea a continuat însă pe internet. 

Autorităţile militare şi guvernamentale iau în derâdere aceste afirmaţii ca fiind conspiraţioniste sau le denunţă drept zvonuri lipsite de fundament. S-a mers chiar până la a vorbi de propagandă teroristă antiguvernamentală, pentru a închide o dată pentru totdeauna gura celor băgăreţi. Cu toate acestea, ar trebui să se facă o anchetă serioasă şi independentă şi să se dispună efectuarea unor analize la laboratoare controlate de servicii neguvernamentale, dacă mai există aşa ceva... Deşi sunt destul de mulţi cei care au observat acest fenomen alarmant, numărul celor care au întreprins o campanie activă pentru informarea populaţiei este foarte mic. Agenţiile guvernamentale contează pe apatia oamenilor şi, de fapt, ele au ajutat din plin la crearea acestei stări de conştiinţă, începând de prin anii 1950, prin fluorizare, aspartam şi droguri vândute pe stradă. 
Este binecunoscut faptul că guvernele anumitor ţări experimentează tehnologii noi asupra populaţiei lor de zeci de ani. Există rapoarte care au fost făcute publice care o dovedesc. Pentru a opri acest genocid tăcut, trebuie trezit spiritul oamenilor şi mass-media cu privire la acest flagel invizibil, care ne copleşeşte de câţiva ani! Dacă un procentaj atât de mic de oameni este preocupat de acest fenomen, conducătorii acestor agenţii au motiv să creadă, analizând situaţia, că se găsesc deasupra oricărei bănuieli şi că nu există nimic de care să se teamă.

Dârele de condensare [contrails]

De la apariţia avioanelor cu reacţie, ne-am obişnuit să vedem pe cer dâre albe în urma lor, atunci când trec pe deasupra noastră, la mare altitudine. Aceste dâre albe – în engleză contrails, [dâre de condensare] – depind de doi factori: umiditatea ambiantă şi temperatura, foarte scăzută la acea altitudine. Ele pot fi alcătuite din fine picături de apă condensate sau din cristale de gheaţă şi de zăpadă.
Aceste dâre pot să apară la altitudine joasă, aproape de nivelul solului, doar în zone cu un climat extrem de rece (Antarctica, Arctica) şi constituie un serios handicap pentru circulaţia aeriană. La altitudine, aceste condiţii se manifestă regulat începând de la 9000 de metri. Dârele pot rămâne vizibile mai multe minute înainte de a fi dispersate de vânt, gradat, până când dispar complet. Aceste dâre de condensare, nefiind formate decât din molecule de apă, sunt aproape inofensive, mai ales prin comparaţie cu poluarea pe care o singură turbină de avion o generează prin arderea carburanţilor şi a altor agenţi chimici. Dârele de condensare [contrails], fiind compuse din vapori de apă, se disipă după o scurtă perioadă de timp. Conform meteorologului Thomas Schlattes de la Administraţia Naţională Oceanică şi Atmosferică a Statelor Unite, ele nu se pot forma decât la temperaturi de – 60°C, la niveluri de umiditate relativă de 70% şi la altitudini foarte mari.
Ca incident separat şi distinct în ansamblul acestor evenimente, norii se pot forma dacă temperatura, umiditatea relativă şi condiţiile de vaporizare sunt favorabile dezvoltării lor. Dacă vedem pe cer dâre de condensare [contrails] – considerate aşa după aspectul lor – care se transformă în „nori“ , putem concluziona că nu sunt alcătuite din vapori de apă şi deci este vorba de altceva!
Timpul prevăzut pentru disiparea dârelor de condensare [contrails] este relativ scurt, două minute sau mai puţin. Aceasta presupune că dâra respectivă este alcătuită în special din vapori de apă, cel puţin conform definiţiei sale clasice (condensation trail - dâră de condensare). Nivelul de disipare a dârelor de condensare depinde de mărimea particulelor cristalelor de gheaţă şi de cantitatea de raze solare. Un nor care se formează în urma trecerii unui avion depinde în principal de temperatura, umiditatea relativă, tipul şi mărimea particulelor (nucleelor) de aerosol care sunt introduse.
Formarea şi disiparea dârelor normale de condensare [contrails] şi formarea de nori sunt două procese fizice separate, ce rezultă ca urmare a unor condiţii diferite şi variabile în cele două cazuri.
 
Dârele morţii [chemtrails] 

De la mijlocul anilor 1990 încoace, în SUA a început să fie observată înmulţirea unor dâre de un tip nou. Ele apar la altitudine mai joasă decât cea a dârelor de condensare [contrails], uneori chiar aproape de nivelul solului, pot fi albe sau colorate şi se estompează foarte lent, lăsând să treneze o ceaţă în care pot fi detectate diverse particule sau filamente. Uneori, ele formează nori longitudinali care se taie brusc, lăsând un gol în respectiva dâră. Apoi norii par a se forma din nou, pentru a se termina la câţiva kilometri mai departe. Sau, dimpotrivă, dâra taie cerul de la un capăt la altul al orizontului. Aceşti nori nu sunt întotdeauna situaţi la mare altitudine, după cum pretind autorităţile militare sau cele ale controlului aerian. Foarte adesea, îi putem sesiza la înălţimi cuprinse între 1000 şi 5000 de metri, dar şi mai sus de 9000 de metri, care este altitudinea culoarelor de zbor ale avioanelor comerciale. În unii dintre aceşti nori, putem discerne curcubeie sau o culoare portocalie. Alţii sunt pătaţi de mase mai închise în interior, sau tivite cu negru. Aceste mici dâre se lărgesc destul de repede (în funcţie de viteza vântului) şi produc pene fine sau plase în evantai. Spre deosebire de dârele de condensare [contrails], dârele morţii [chemtrails] sunt adesea scindate, cu un gol sau o întrerupere în traseu, ca şi cum ar fi fost schimbat rezervorul din care au fost pulverizate. 

Fapt important: cei care au observat aceste fenomene nu sunt cârcotaşi profesionişti sau ufologi de salon. Ei sunt mai degrabă pasionaţi de aviaţie, medici, oameni de ştiinţă, poliţişti, jurnalişti integri... şi oameni cărora aceste împrăştieri le provoacă iritaţii oculare sau bronhice, alergii şi oboseală. Ei aparţin tuturor claselor societăţii. Plecând de la criterii de sănătate publică, s-a creat o reţea de observatori ai dârelor morţii [chemtrails] care este extrem de activă pe internet. 

Scrisoarea unui mecanic de aviaţie

Vă oferim în continuare o scrisoare extrem de interesantă, care a fost publicată pe site-ul lui Clifford Carnicom, apoi afişată pe site-ul lui Jeff Rense (ambele site-uri sunt dedicate acestui subiect legat de crimele realizate prin intermediul dârelor morţii), scrisă de un mecanic de aviaţie. Chiar dacă unii pot obiecta că provenienţa acestei misive este incertă, ea coincide cu multe alte mărturii, inclusiv cu scrisoarea unui director al unei linii aeriene, ca răspuns la declaraţiile mecanicului anonim.

„Din motive pe care le veţi înţelege pe măsură ce veţi citi ceea ce urmează, nu-mi pot divulga identitatea. Sunt un mecanic de aviaţie şi lucrez pentru o linie aeriană importantă. Muncesc într-o bază de întreţinere, situată într-un mare aeroport și întâmplarea a făcut să descopăr ceea ce nu-mi era vizibil destinat.
Mai întâi, trebuie să vă explic pe scurt cum funcţionează ierarhia în lumea mecanicilor din domeniul aeronautic. Acest lucru este important pentru înţelegerea relatării mele şi pentru cauza căreia îi consacraţi o mare parte din energia voastră. Mecanicii de aviaţie îşi doresc să lucreze în trei domenii: avionica, motoarele şi comenzile de zbor. Se consideră că mecanicii care lucrează pe aceste sisteme au atins cele mai înalte grade ierarhice. Vin apoi mecanicii care lucrează la sistemele hidraulice şi aparatele de climatizare. Următorii sunt cei ataşaţi sistemelor subalterne.
În sfârşit, pe treapta cea mai de jos a acestei scări se găsesc mecanicii care lucrează la sistemele de golire a fluidelor. Niciun mecanic nu vrea să lucreze la pompe, rezervoare şi sistemul de conducte care servesc la înmagazinarea deşeurilor toaletelor din avioane. Totuşi, în fiecare aeroport unde am lucrat eu, există întotdeauna doi sau trei mecanici care se oferă voluntari pentru acest serviciu, oricare ar fi aeroportul. Ceilalţi mecanici sunt foarte fericiţi să-i lase să facă asta. Nimeni nu acordă cu adevărat atenţie acestor oameni şi niciun mecanic serios nu are o legătură veritabilă cu aceşti mecanici de zona a doua. De fapt, nu m-am aplecat niciodată cu adevărat asupra acestui aspect, până foarte de curând.
Majoritatea companiilor aeriene au acorduri de servicii reciproce cu celelalte companii care utilizează acelaşi aeroport. Aceasta înseamnă că, dacă o companie are o problemă tehnică, de ea se va ocupa unul dintre mecanicii noştri. În schimb, dacă unul dintre avioanele noastre este în dificultate acolo unde îşi are baza de întreţinere o altă companie aeriană, avionul nostru va fi reparat de ei.
Într-o zi, acum aproximativ o lună, am fost chemat la bază pentru a lucra la avionul unei alte companii. În momentul în care m-a chemat, controlorul nu ştia care era problema şi nu putea să-mi dea niciun detaliu. Când am sosit la faţa locului, am descoperit că pana se situa la nivelul înmagazinării deşeurilor. Nu existau alte soluţii: trebuia să mă strecor în interiorul carlingii pentru a rezolva problema. Pătrunzând în compartiment, mi-am dat seama că ceva nu e în regulă. Avionul avea mai multe rezervoare, pompe şi tuburi decât erau menţionate în caietul de sarcini. La început, am presupus că sistemul fusese modificat. Nu mai lucrasem pe un aparat de acest tip de mai bine de 10 ani. Urmărind să găsesc problema, am văzut imediat că tubajul şi rezervoarele suplimentare nu erau legate la sistemul de evacuare. Tocmai descoperisem acest fapt când un alt mecanic de la compania mea a apărut subit.
Era tocmai unul din mecanicii care lucrau în mod obişnuit pe aceste sisteme. I-am predat lucrul cu mare plăcere. Plecând, l-am întrebat despre acea echipare suplimentară. Mi-a răspuns: Vezi-ţi de treaba ta şi lasă-mă să mă îngrijesc de-a mea!
A doua zi, lucram la calculatorul firmei, ca să văd un plan de cablaj. Pentru că tot eram acolo, am decis să fac o cercetare cu privire la echipamentul suplimentar pe care îl găsisem în avion. Spre marea mea surpriză, manualele nu făceau nicio referire la echipamentul pe care îl văzusem în ajun. Am căutat în dosarele producătorului şi n-am găsit nimic nici acolo. Curiozitatea mea era atinsă în punctul sensibil: eram cu adevărat hotărât să descopăr natura acestui echipament.
Săptămâna următoare am primit trei dintre avioanele noastre, în hangarul principal, pentru inspecţia periodică. În timpul acestor inspecţii, în jurul avionului forfotesc peste tot o mulţime de mecanici. Tocmai îmi terminasem treaba, şi am decis să mă duc să văd sistemul de evacuare pe unul dintre aparate. Cu toţi mecanicii din jur, eram sigur că nu avea să mă observe nimeni. Spre marea mea surpriză, avionul pe care am ales să-l inspectez avea şi el acel tip de echipare suplimentară! Am început să urmez sistemul conductelor, pompelor şi rezervoarelor. Am descoperit ceea ce părea a fi unitatea de comandă a respectivului sistem. Era o cutie de comandă standard, folosită în aviaţie, dar fără cea mai mică inscripţionare. Puteam urma firele de la cutia de comandă la pompe şi la valve, dar niciun alt circuit de comandă nu era conectat la această unitate. Singurele fire care erau racordate la această unitate erau legate la sistemul operaţional al comenzilor avionului. Sistemul avea un rezervor mare şi două mai mici. Era greu de văzut din cauza îngustimii compartimentului, dar mi s-a părut că rezervorul mare ar fi putut cuprinde 200 litri. Rezervoarele erau legate la o supapă de golire şi umplere, care trecea prin fuzelaj chiar în spatele supapei de golire a sistemului fluidelor uzate. Urmărind unde ducea acest racord sub avion, am văzut că era ascuns în spatele unui panou fals, sub un alt panou care, la rândul lui, ajungea la sistemul canalului de golire. Am început să urmăresc tubajul pompelor. Aceste tuburi duceau la o reţea de conducte mai mici, care se terminau în marginile din spate ale aripilor şi ale stabilizatoarelor orizontale ale avionului.
Dacă priviţi cu atenţie aripile unui avion mare, veţi vedea un mănunchi de fire, cam de grosimea unui deget, care iese din marginea din spate a aripii. Acestea sunt tije de descărcare statice. Ele sunt folosite pentru a disipa sarcina de electricitate statică ce se acumulează pe un avion în zbor. Am descoperit că acele conducte duceau la una din cel trei tije de descărcare electrostatică. Iar aceste false tije de descărcare electrostatică fuseseră găurite ca pentru a lăsa să scape un produs oarecare prin ele.
Trecuse o vreme de când eram cocoţat pe aripă. Dintr-o dată, unul din supraveghetori mi-a ordonat să părăsesc hangarul. Mi-a spus apoi că treaba mea era terminată şi că nu eram autorizat să fac ore suplimentare. Cele două zile care au urmat au fost foarte încărcate şi nu am găsit niciun minut liber pentru a-mi continua mica anchetă. Două zile după descoperirea mea, am fost chemat să înlocuiesc un detector de temperatură pentru un motor de avion care se pregătea să decoleze. Am terminat lucrul şi m-am întors la hârţogărie.
O jumătate de oră mai târziu, am fost convocat de directorul general. Atunci când am intrat în biroul său, mă aşteptau acolo reprezentantul sindicatului nostru şi alte două persoane, pe care nu le cunoşteam. Directorul mi-a spus că a fost descoperită o problemă serioasă. Eram suspendat pentru o greşeală gravă. Mi-a spus că făcusem intrări false în raportul meu de lucru în legătură cu detectorul de temperatură pe care tocmai îl instalasem cu câteva ore înainte. Eram consternat şi am început să protestez. Am spus că era ridicol şi că făcusem cât se poate de conştiincios acea treabă. Reprezentantul sindicatului s-a interpus. El a recomandat să aruncăm un ochi la avion, pentru a lămuri situaţia. Atunci am întrebat cine erau ceilalţi doi oameni. Directorul general mi-a indicat că erau inspectori de securitate ai companiei aeriene, dar că nu erau obligaţi să-mi dea numele lor.
Ne-am înapoiat deci la avion, care ar fi trebuit deja să decoleze, dar care era încă garat la rampa noastră de întreţinere. Am deschis capota motorului şi reprezentantul sindicatului a scos detectorul de temperatură. A verificat numărul de serie şi a constatat că era piesa veche. Atunci ne-am dus la magazia de piese şi reprezentantul sindicatelor a verificat raportul meu. De pe o etajeră, el a luat o cutie sigilată. A deschis-o şi a scos un detector de temperatură având acelaşi număr de serie cu cel pe care îl instalasem. Imediat, mi-a spus că sunt suspendat pentru o săptămână fără salariu.
M-am odihnit acasă în prima zi a suspendării mele, întrebându-mă ce s-a petrecut. Seara, am primit un apel telefonic. Vocea mi-a spus: „Acum ştii ce păţesc mecanicii care îşi bagă nasul acolo unde nu au nimic de făcut. Data viitoare când o să te amesteci să lucrezi la sisteme care nu te privesc, o să-ţi pierzi slujba! Cum mă simt generos astăzi, cred că o să te poţi întoarce la treabă curând.“ CLIC. Am făcut imediat legătura  între ceea ce tocmai se produsese şi faptul că descoperisem acel tubaj misterios.
În dimineaţa următoare, am fost chemat de directorul general. El mi-a spus că, datorită  dosarului meu impecabil, suspendarea fusese redusă la o zi. Trebuia deci să mă reapuc imediat de treabă. Singurul lucru la care mă puteam gândi era: Ce încearcă ei să ascundă şi cine sunt aceşti EI?
Revenirea la treabă a fost ca şi cum nu s-ar fi petrecut nimic. Niciunul dintre ceilalţi mecanici nu a amintit de suspendarea care îmi fusese dată. Reprezentantul sindical mi-a spus de altfel că era inutil să vorbesc despre aceasta. Dar în noaptea aceea am căutat pe internet pentru a găsi răspunsuri. Nu-mi amintesc cum am ajuns aici, dar am găsit site-ul vostru. Atunci situaţia a devenit din ce în ce mai clară. A doua zi dimineaţă, la serviciu, în interiorul dulapului meu, care era încuiat, am găsit o notă tipărită, care spunea: „Curiozitatea a ucis pisica. Nu te uita pe site-urile internet care nu te privesc”. Mi-am spus: „Ia te uită! Mă țin sub observație!”
Nu ştiu ce produse pulverizează ei prin intermediul acelor sisteme ciudate, dar pot să vă certific că o fac. Îmi imaginez că folosesc camioanele cisternă pentru a încărca acele rezervoare. E vorba de camioanele care golesc deşeurile rezervoarelor de vidanjare a toaletelor. În mod obişnuit, aeroporturile încredinţează unor sub-contractori acest gen de lucru şi nimeni nu se apropie de aceste camioane. Cine ar vrea să urmărească un camion umplut de fecale? Golind rezervoarele fluidelor uzate, aceşti oameni umplu rezervoarele sistemului jicloarelor de vaporizare.
Cunoscând planurile de zbor ale avioanelor, ei programează probabil unitatea de comandă cu scopul ca ea să înceapă să pulverizeze o anumită cantitate din respectivul produs după un anumit timp, îndată ce avionul a atins o anumită altitudine, sau atunci când se găseşte deasupra anumitor zone locuite. Ciocul jicloarelor (elemente al carburatorului sub forma unor tuburi cu unul sau mai multe orificii, prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar falselor tije electrostatice) este atât de mic, încât nimeni din avion nu ar putea remarca acest lucru.
Dumnezeu să ne ajute pe toţi,
Un cetăţean căruia îi pasă.“

Răspunsul unui funcţionar superior al unei linii aeriene, postat pe site-ul lui Clifford Carnicom 

„Domnule Carnicom,
Citind scrisoarea pe care aţi primit-o de la mecanicul anonim, m-am simţit obligat să-i răspund. Şi eu muncesc pentru o linie aeriană, cu toate că la un nivel ierarhic superior. Nu voi numi linia aeriană, nici oraşul în care mă aflu, nici postul pe care îl ocup, din motive evidente de securitate. Aş vrea să pot documenta tot ceea ce sunt pe punctul să vă dezvălui. Dar este practic imposibil să o fac, întrucât aceasta ar putea în cele din urmă să antreneze consecinţe fatale pentru mine.
Elementele conţinute în scrisoarea mecanicului anonim mi se par autentice. În SUA există companii aeriene care au participat la un proiect numit Project Cloverleaf [Proiectul Frunza de treflă] timp de câţiva ani. Unii îşi amintesc că au primit consemne în această direcţie în 1998. Personal, am fost avizat în 1999. Cei câţiva funcţionari ai liniilor aeriene care au primit instrucţiunile în ceea ce priveşte proiectul Cloverleaf au fost supuşi cu toţii unor controale de securitate severe, cu privire la antecedentele lor personale şi, chiar înainte să putem primi aceste instrucţiuni, am fost puternic presaţi să semnăm un acord de nedivulgare, care declară în esenţă că, dacă spunem ceea ce ştim, indiferent cui, riscăm închisoarea.
În biroul nostru, cam 20 dintre noi am primit aceste instrucţiuni, care ne-au fost date de doi funcţionari oficiali din cadrul unui organism guvernamental. Nu au spus care. Au spus că guvernul avea să remunereze linia noastră aeriană, şi de asemenea şi altele, cu scopul de a pulveriza anumite produse chimice speciale prin intermediul avioanelor comerciale. Când au fost întrebaţi care erau aceste produse chimice, unde şi de ce urma să le pulverizăm, ne-au precizat că informaţia ne-ar fi dată dacă ar fi nevoie... Au precizat că nu aveam de ce să aflăm mai mult în această direcţie. Şi au continuat să afirme că acele produse chimice erau inofensive. În cele din urmă, au concluzionat că programul era de o asemenea importanţă, încât el trebuia să fie finalizat cu orice preţ.
Atunci când noi i-am întrebat de ce nu desemnau numai avioanele lor militare pentru a pulveriza aceste produse chimice, au declarat că nu există suficiente avioane militare disponibile pentru a elibera aceste produse chimice pe o scară atât de mare. Acesta este motivul pentru care proiectul Cloverleaf a fost lansat, pentru a permite unor linii aeriene comerciale să ajute la răspândirea acestor produse chimice în atmosferă. Apoi, cineva a întrebat de ce tot acest secret... Reprezentanţii guvernului au spus că dacă marele public ar şti că avioanele care zboară deasupra capetelor lor împrăştie produse chimice în aer, grupurile de ecologişti ar cere încetarea pulverizării.
Cineva a pus unuia dintre oamenii guvernului întrebarea următoare: Dacă produsele chimice sunt inofensive, de ce să nu se facă publică natura lor şi motivul pentru care le pulverizăm? El a părut derutat de această întrebare şi a răspuns pe un ton autoritar că publicul nu are nevoie să ştie ce se petrece, dar că acest program a fost conceput numai pentru binele lui. El a declarat de asemenea că noi trebuie să păstrăm tăcerea şi să nu mai punem întrebări în această direcţie. După care, şedinţa de informare a fost încheiată.
În biroul nostru, toate documentele în ceea ce priveşte proiectul Cloverleaf sunt păstrate în seifuri. Nimeni nu are dreptul să scoată aceste documente. Foarte puţini funcţionari au acces la ele şi ei nu vorbesc niciodată despre conţinutul lor.
Domnule Carnicom, eu nu sunt deloc imbecil. Ştiu că se petrece ceva şi sunt sincer înspăimântat. Mă simt foarte vinovat că ştiu de existenţa acestei operaţiuni, dar sunt obligat să tac. Sunt tulburat, ştiind că firma pentru care muncesc ar putea fi pe cale să-i otrăvească pe americani. Sper că această scrisoare va deschide ochii anumitor persoane asupra a ceea ce se produce în acest moment, pe cerul nostru. Vă repet, aş vrea să vă pot oferi o informaţie documentată, dar înţelegeţi de ce trebuie să păstrez anonimatul absolut.
Mulţumesc“.

Vă recomandăm să vizitaţi și site-urile www.rense.com şi www.carnicom.com pentru informaţii de ultimă oră pe acest subiect extrem de interesant.”
MAI JOS PUTETI VEDEA CATEVA FILME NOI, TRADUSE:

 Chemtrails - Atacul criminal cu aerosoli (Aerosol Crimes) 
- Un documentar de Clifford Carnicom 

Chemtrails - Interviu cu G. Edward Griffin


Adevărul despre Chemtrails 

In completare studiati si:

1) CHEMTRAILS - Moartea din aer
2) TRANCE - FORMATION 
3) „ Un genocid planetar. Zguduitorul secret dezvaluit al darelor mortii (Chemtrails-uri)

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...