RUGĂMINTE!

RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

marți, 29 noiembrie 2011

FRUMOSUL ADEVĂR - Cel Mai Simplu Tratament Pentru Cancer (29.11.2011)

THE BEAUTIFUL TRUTH (2008)
The World's Simplest Cure For Cancer


Am prezentat pana acum numeroase metode alternative pentru prevenirea si tratarea cancerului si a multor alte boli asa zis "incurabile" si chiar si despre Terapia Gerson despre care se vorbeste in documentarul de astăzi. Insa aceasta terapie merita mai multa atentie din partea noastra si reamintită, iar orice noua informatie este binevenita.
Sunt atatea sute de mii de oameni bolnavi de cancer chiar in clipa asta, numai la noi in tara, oameni in care sistemul investeste zeci de milioane de euro, otravindu-i cu fel si fel de porcarii care la randul lor sunt cancerigene in sine. Este aberanta si diabolica aceasta industrie a cancerului. Asa ca distribuiti aceste informatii la cati mai multi oameni. Asta e sensul acestui blog!
Desi articolul si documentarul de aici (click aici) vorbesc foarte bine despre terapia Gerson , astazi va prezentam in plus, o carte pe aceasta temă: 
Max Gerson, O terapie naturala eficienta pentru tratarea cancerului si a altor boli grave

Cartea este scoasa de Editura For You si contine si un DVD auxiliar cu informatii suplimentare.

O alta carte despre Terapia Gerson, intitulata "Terapia Gerson pentru vindecarea cancerului si a altor afectiuni cronice" - de Charlotte Gerson şi Beata Bishop.



VEDEŢI FILMUL TRADUS, AICI :


PENTRU COMPLETARE STUDIAŢI ŞI:

luni, 28 noiembrie 2011

Un om, o vacă, o planetă (28.11.2011)

ONE MAN, ONE COW, ONE PLANET (2007) 
How To Save The World
 
Acesta este un documentar multipremiat, tradus, despre cum poti sa schimbi lumea printr-un altfel de agricultura. Parintele agriculturi biodinamice Peter Proctor  ne invata cum sa readucem Pamantul la viata. Ne arata  cum sa traim fara chimicalele care au saracit si otravit solul.
Din fericire în România tradiţia îmbogăţirii solurilor cu bălegar a mai rămas, cel puţin printre ţăranii oneşti şi inteligenţi, care au realizat că chimicalele sunt nişte porcări, iar sănătatea vine de la natură. Cel puţin asta se întâmplă prin zonele în care am umblat noi şi asta ne bucură.
Aşadar, iată ce se spune pe site-ul filmului:

"Cum arată de fapt un sistem de alimentaţie biodinamic prietenos cu mediul capabil să hrănească pe toată lumea?
Acest film este un plan pentru viitorul post industrial şi te duce în inima celei mai importante renaşteri a lumii.
Rezultatul bătăliei pentru controlul agriculturii din India ar putea dicta viitorul Pământului.
Existenţa noastră pe planetă este precară.
 Agricultura industrială modernă distruge Pământul: deşertificarea, lipsa apei, cocktailurile toxice din chimicalele agricole pătrund  în lanţul hranei, colapsul ecosistemului oceanic, eroziunea solurilor, şi pierderea masivă a fertilităţii solului.
Ecosistemele noastre sunt copleşite. Cererile crescute ale umanităţii depăşesc capacitea de a duce a Pământului. Există o simplă reţetă de a salva lumea? Un bătrân şi o găleată de bălegar de vacă.
Aţi înebunit?

Agricultura modernă determină solul de la suprafaţă să se erodeze cu 3 milioane de tone/ oră (asta înseamnă 26 miliarde de tone/an). Masa umană înlocuieşte biomasa şi alte specii. Capacitatea de susţinere a Pământului este aproape terminată. Pentru a menţine zona de confort a stilului nostru de viaţă vom avea nevoie în curând de 5 Pământuri pentru a ne susţine !
Există o cale mai bună! Agricultura biodinamică poate fi unicul răspuns care ne-a mai rămas."- Traducerea şi adaptarea de aici http://onemanonecow.com/

DOWNLOAD RAPID

VEZI FILMUL, TRADUS, AICI

miercuri, 23 noiembrie 2011

PROSPERĂ - Oare e asa de greu? (23.11.2011)


THRIVE (2011)
What On Earth Will it Take?

In sfarsit va putem prezenta tradus, mult asteptatul documentar THRIVE si pentru asta multumim ca de obicei, neobositului nostru prieten Marian (Blogul Dezvaluiri!), a carui munca a depasit de mult cele mai frumoase vise si asteptari ale noastre. Articolul este de asemenea pe măsura filmului, o recenzie stralucita si elaborata.  Multumim Marian pentru tot, multumim ca existi!

Iată articolul:
"Cel mai recent documentar neconvenţional, THRIVE: What on Earth Will It Take?, creaţie a soţilor Foster şi Kimberly Gamble, rodul a peste 8 ani de interviuri şi cercetări, se dovedeşte a fi un film de sinteză, extrem de bine realizat, într-o manieră profund optimistă şi cu o grafică impecabilă, care ne poartă firesc printre invenţii ştiinţifice de avangardă, studii ale conştiinţei, structură geometrică a texturii Universului, aikido şi activism, manifestate în climatul politic actual, caracterizat de consolidarea globală a puterii elitei financiare şi a controlului paranoic exercitat asupra oricărui aspect al vieţii noastre, ridicându-ne moralul zdruncinat de dezvăluirea realităţilor crude ale societăţii, prin prezentarea de soluţii realiste şi strategii îndrăzneţe de răsturnare paşnică a balanţei puterii, împuternicind fiinţa umană cu dreptul de a-şi recupera viitorul şi de a-şi reechilibra existenţa, în rezonanţă cu tendinţa universală către prosperitate a lumii vii.

luni, 21 noiembrie 2011

Necazul cu experţii (21.11.2011)


The Trouble with Experts (2011)


"Aţi fi dispuşi să pariaţi cu salariul pe o lună, pe prognoza meteorologică pentru ziua de mâine ? Dacă nu, atunci cum de sunt dispuse atâtea state, să parieze cu miliarde de dolari pe prognozele încălzirii globale, care sunt încă şi mai slab fundamentate decât meteorologia ?"

Thomas Sowell,
economist şi filozof politic american


CBC Canada difuza în data de 29.09.2011 un nou documentar, The Trouble with Experts, în regia lui Josh Freed, care ne reaminteşte într-un stil alert şi ironic, de una dintre laturile fundamentale ale manipulării televizate, dependenţa noastră de "experţi", care ne spun cum şi ce să mâncăm, cum să ne creştem copiii, cum să votăm, cum să ne reparăm casele, cum să alegem vinurile sau operele de artă, cum să interpretăm evenimentele politice şi, până de curând, când marea escrocherie economică mondială a fost dată din nou în vileag, ce acţiuni bursiere să alegem.

La începutul acestui an, vă avertizam printr-un documentar foarte bine realizat, Ethos, despre aportul lui Edward Bernays, nemernicul nepot al nu mai puţin maleficului Sigmund Freud, în structurarea propagandei moderne, cunoscută ca "relaţii publice", el fiind artizanul comunicatelor de presă, al dezbaterilor între "experţi" şi al experţilor care manipulează opinii în mass media, prezentând statistici părtinitoare sau, pur şi simplu, falsificate.

Prin acest nou documentar, putem analiza la rece opţiunea noastră comodă, de a ne abandona propriile opinii în favoarea unor "experţi" de mucava, motivaţi fiind de titlurile răsunătoare ale acestora, de tinichelele academice care le zornăie agăţate de coadă şi nu în ultimul rând, de tupeul agresiv cu care ştiu să-şi impună opiniile, călcând în picioare orice opoziţie, ridiculizând din faşă posibilitatea existenţei unor opţiuni alternative.

Desigur că nimic din toate acestea nu ar fi fost posibil, dacă nu ar fi existat complicitatea abjectă a mass media în impunerea în conştiinţa publică a acestor farsori, drept autorităţi de necontestat, prin ignorarea obedientă a realităţii: prognozele acestor escroci televizaţi s-au dovedit a fi în majoritate false.

Fără îndoială că sunt enorm de multe alegeri în viaţă, în domenii despre care nu avem mai deloc informaţii sau experienţă proprie, în care se simte nevoia unui sfat, mai ales că nimic nu-i este mai drag fiinţei umane decât de a greşi urmând sfaturile altora, pentru a avea pe cine trage la răspundere în caz de eşec.

Numai că în cazul acestor guru mondiali, care s-au strecurat în orice domeniu, suntem lipsiţi de acea ultimă posibilitate, fiindcă indignarea noastră sau sănătatea sau averea noastră ruinată, nu se vor bucura în nici un caz de o mediatizare echivalentă, chiar dacă dezastrul provocat de prognozele mincinoase ale "experţilor" s-a extins la nivel de ţară sau chiar la nivel mondial, dacă ne referim la actuala criză economică.

Dincolo de simpla comoditate, de a lăsa alegerile dificile în seama altora, problema este mult mai complexă şi depăşeşte cu mult banala naivitate individuală.

Nu ştiu când şi cum s-a strecurat în conştiinţa publică ideea că mass media şi în special televiziunea ar fi invenţii benefice, deoarece, dacă ţinem cont de mercantilismul fundamental al societăţii actuale, sumele imense investite în mass media denotă interese enorme din partea celor ce deţin aceşti bani, corporaţii sau bănci sau guverne, interese care niciodată nu coincid cu ale noastre, nici individual, nici la nivel de grup sau populaţie.

Mult mai corect ar fi fost - şi nici acum nu e prea târziu să o facem - să privim mass media în adevărata sa lumină, de instrument perfid de propagandă - care nu merită să mai şi plătim ca să o urmărim - menit să impună nu bunăstarea mondială a omenirii, ci interesele meschine ale marilor grupuri financiare de influenţă, în buzunarul cărora se află toate guvernele şi toate partidele politice.

"Cu toţii dorim ca oamenii înţelepţi să ne dezvăluie secretul ascuns, latura insidioasă a lucrurilor - cineva ce ştie mult mai multe decât noi, simplii muritori."

scria regizorul Josh Freed,

"Dar realitatea este că majoritatea acelor aşa-zişi 'experţi' nu cunosc mai multe decât mine sau decât tine. De fapt, studii laborioase, întinse pe perioade de peste 20 de ani, au revelat că au dreptate cam în jumătate din cazuri."

Cu ce anume echivalează o asemenea acurateţe a prognozelor experţilor ?

E foarte simplu de răspuns şi toţi am folosit această metodă "savantă" de a alege ceva în viaţă: datul cu banul.

Descoperiri similare ale "experţilor în experţi", pe care-i întâlnim în film, ca Philip Tetlock, profesor de psihologie la Berkeley, Christopher Cerf, co-fondatorul "Institutului în expertologie" sau scriitorul David Freedman, autorul cărţii intitulată "Wrong", conduc la o concluzie şi mai gravă: cu cât greşesc mai mult, aceşti "experţi", cu atât mai mult sunt mediatizaţi şi finanţaţi.

Nu mai avem nevoie de experţi, pentru a trage noi înşine concluzia ce decurge din asta: mass media este destinată în exclusivitate propagării deliberate a minciunii, prin crearea şi susţinerea de false personalităţi, cu atât mai mediatizate cu cât sunt mai vândute şi mai lipsite de scrupule.

Christopher Cerf afirma:

"Producătorii de televiziune nu vor ca noi să stăm să ascultăm afirmaţiile unui expert, de genul 'asta îmi repet eu însumi, adeseori'. Ei doresc certitudine, claritate sau dramă şi apelează numai la 'experţi' care văd lucrurile în alb sau negru sau sunt fericiţi să-şi exagereze meritele, pentru a părea mult mai interesanţi şi distractivi.",

iar Tetlock adăuga:

"Experţii care au cel mai des dreptate, în studiile noastre, sunt prudenţi, liniştiţi şi, cumva, chiar plictisitori. Încercaţi voi să vindeţi aşa ceva unui producător de televiziune !".

Există desigur domenii, în care este extrem de greu să-ţi formezi propria opinie, aşa cum se arată şi în film, ca oenologia sau arta, în care calităţile obiectelor studiate sunt, pur şi simplu, subiective şi de aceea sunt mult mai dificil de cuantificat.

Deşi, sincer vorbind, în artă cred că ar fi fost foarte simplu de decis calitatea unei lucrări, dacă ne-am fi bazat pe bunul simţ şi pe latura estetică şi nu pe vechime sau tendinţe la modă sau pe renumele artistului sau al indivizilor care recomandă lucrarea sine.

Dacă am fi procedat astfel, ar fi fost extrem de simplu de eliminat de pe scena artistică o nulitate ca Picasso, de exemplu - creat şi susţinut de masonerie - fiindcă un lucru este mai mult decât clar: dacă femeile ar fi arătat aşa cum le-a pictat Picasso, atunci nu am mai fi ajuns să vizionăm acest documentar, fiindcă rasa umană ar fi fost de multă vreme supusă extincţiei.

Nu voi intra în amănunte, privind falsificatorul celebru John Myatt, care este unul dintre protagoniştii filmului, fiindcă aventura sa - cotată de Scotland Yard ca cea mai mare fraudă în arta secolului XX - a fost prezentată suficient de detaliat de către realizatori, ci mă voi rezuma la a vă face cunoscut un alt caz de falsificator celebru, care poate concura cu succes la acelaşi titlu, ce i-a fost atribuit lui Myatt, cred eu, doar în virtutea uitării.

Frank Arnau - un vienez celebru cu numele real de Heinrich Schmitt, autor de cărţi de ficţiune - scria în 1959 o carte formidabilă, "Kunst der Fälscher - Fälscher der Kunst. 3000 Jahre Betrug mit Antiquitäten", tradusă şi în limba română, cu titlul "Arta falsificatorilor - falsificatorii artei".

Lucrarea impunea unele probleme tulburătoare, la fel de actuale şi acum:

- în primul rând, punea sub semnul întrebării modalitatea snoabă şi subiectivă de apreciere a lucrărilor de artă şi, implicit, autoritatea morală a aşa-zişilor "experţi în artă", dovedind fireşte, doar prin falsurile cunoscute, cât de nesigură este de fapt o astfel de evaluare şi cât de absurde sunt, din această perspectivă, sumele imense vehiculate pe piaţa artei, pentru lucrări a căror origine este cu atât mai îndoielnică, cu cât sunt mai vechi şi, poate, mai celebre;

- în al doilea rând, cartea revela o dilemă şocantă, sugerată chiar de titlu: dacă falsificatorii sunt capabili să creeze lucrări de o asemenea calitate, încât tronează, decenii la rând, la loc de cinste în muzee sau colecţii private, cum rămâne atunci cu arta falsificatorilor, fiindcă numai lipsa mediatizării şi ipocrizia neacceptării lor de către cercurile oficiale de "experţi", par să-i priveze, pe nedrept, de recunoaşterea oficială a talentului lor indiscutabil.

Cu alte cuvinte: câte talente reale sunt distruse din start, doar pentru simplul fapt că nu reuşesc să pătrundă în conştiinţa publică, decât postum, în cel mai fericit caz, tocmai din cauza incompetenţei branşei "experţilor în artă" ?

Unul dintre exemplele furnizate în carte era al olandezului Han van Meegeren (1889-1947), un pictor extrem de talentat, care a ales printre primii o modalitate mai subtilă de a falsifica arta, folosind doar nume ca Frans Hals, Pieter de Hooch, Gerard ter Borch şi Johannes Vermeer, pentru a-şi certifica propriile lucrări de artă, pictate desigur în stilul maeştrilor menţionaţi anterior.

Cel mai celebru fals al său, un Vermeer - pe care se pare că-l prefera, ca stil de lucru - este pictura "Supper at Emmaus", creată în 1937, pe când se afla în sudul Franţei, care a fost aclamată pe plan mondial de către toată şleahta experţilor, ca fiind cea mai reuşită operă a celebrului pictor olandez.

Minuţiozitatea lui Han van Meegeren era impresionantă: picta pe lemn, pe care îl extrăgea din duşumelele caselor olandeze, ce aveau o vechime corespunzătoare picturii pe care dorea s-o impună drept creaţie a maeştrilor, îmbătrânea artificial picturile, cu mare grijă, pentru a dezvolta reţeaua normală de fisuri ce apar în vopsea în decursul timpului şi chiar umplea fisurile, astfel obţinute, cu praf extras de sub duşumelele aceloraşi case din care alegea lemnul.

Reţeta era perfectă şi singurul "modernism" la care a fost obligat să apeleze, în absenţa pigmenţilor originali folosiţi de marii maeştri, a fost utilizarea formaldehidei în componenţa unora dintre culori.

Spre deosebire de Myatt, Meegeren a fost arestat urmând a fi executat drept colaboraţionist, fiindcă una dintre picturile sale, un fals Vermeer desigur, ajunsese în colecţia privată a lacomului Hermann Göring, care jefuise opere de artă din întreaga Europă.

Confruntat fiind cu perspectiva deloc roză a plutonului de execuţie, Meegeren a recunoscut falsurile, dar nu a fost crezut, fiind obligat să creeze un nou fals, în închisoare, pentru a-şi dovedi tehnica impecabilă, unul dintre argumentele decisive în favoarea condamnării sale la numai un an de închisoare, pentru fals, fiind tocmai prezenţa formaldehidei în picturile sale, substanţă inexistentă în Evul Mediu.

Cred că titlul acordat cu generozitate lui John Myatt, de către Scotland Yard, i se cuvine pe drept lui Han van Meegeren, fiindcă falsurile sale, achiziţionate inclusiv de guvernul olandez, au fost evaluate la peste 30 de milioane de dolari, la valoarea actuală.

Desigur că marea problemă a acestui documentar este că pentru a demonta mitul "experţilor", regizorul s-a văzut nevoit să apeleze el însuşi la "experţi", doi dintre ei fiind cel puţin dubioşi.

Dr. Joe Schwarcz este profesor şi "gardian al ştiinţei", cum se afirmă emfatic în film, la aceeaşi universitate canadiană ciudată, McGill, la care a activat unul dintre cei mai oribili eugenişti ai secolului trecut, dr. Ewan Cameron.

În plus, Schwarcz este unul dintre răsfăţaţii super premiaţi ai comunităţii academice şi, chiar mai rău, este consultant pentru o serie de mari corporaţii din clasamentul Fortune 500, inclusiv pentru nemernicii de la Monsanto.

Desigur că are şi meritul de a spune şi câte un adevăr, pe ici pe colo: dacă vrei să afli interesele ascunse din spatele unei campanii televizate, caută să afli sursa banilor.

William White a fost economistul-şef al celei mai criminale bănci din lume, care este menţionată doar prin iniţialele B.I.S. în film.

Bank for International Settlements, cu sediul la Basel, în Elveţia, este "mama" băncilor private, numite fals "naţionale" - deci inclusiv pentru Federal Reserve a americanilor - fiind creată în baza acordurilor de la Haga, din 1930 şi aflându-se în proprietatea exclusivă a demonicei, la propriu, familii Rothschild.

Pe de altă parte, trebuie să recunosc că, la final de carieră, White şi-a pus convenabil în cap niţică cenuşă economică, avertizând comunitatea internaţională, încă din 2007, asupra iminentei crize a creditelor subprime - aşa cum relata Der Spiegel - dar comunitatea, în "infinita ei înţelepciune", a preferat să meargă pe mâna unui individ aflat într-un eşalon subordonat lui White, până în ianuarie 2006, Alan Greenspan de la Federal Reserve.

Aflat la pensie, White îşi poate permite să facă afirmaţii radicale, de genul "ştiinţa economică nu este, de fapt, o ştiinţă" - demascând escrocheria piramidală ascunsă sub calcule complexe şi sute de tomuri de teorii fanteziste, numită "economie de piaţă" - după ce a servit cu obedienţă oculta financiară mondială, în întreaga sa carieră. Curajos şi vertical individ !

"Un previzionist sofisticat se foloseşte de statistici, la fel ca beţivul de stâlpii de iluminat - mai degrabă ca sprijin, decât pentru iluminare."

Andrew Lang
(1844-1912)

SURSA:  Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com
 Multumim Marian pentru inca un documentar tradus si pentru un articol original si elaborat facut cu mult suflet. Munca ta este foarte importanta! Multumim ca existi!

Descărcare rapidă 
The Trouble with Experts 
link1

sâmbătă, 19 noiembrie 2011

Natura existenţei (19.11.2011)

THE NATURE OF EXISTENCE (2011)

 Acesta este un documentar dedicat celor care cred ca exista o singura cale catre adevar, un singur drum catre fericire ... fanaticilor inchistati in dogme, indiferent ca acestea sunt de natura religioasa sau de alta natura.
Desi este un periplu intelectual destul de steril, este fascinanta multitudinea de conceptii si viziuni, extraordinara diversitate a ideilor despre realitate, existenta, adevar, Dumnezeu. Interesanta este si siguranta de sine a majoritatii celor care apar in film, fiecare crezand ca este detinatorul absolut al adevarului. Este o imagine comica, dar si dramatica totodata, care ne arata ca exista tot atatea cai si adevaruri si universuri cati oameni exista. Este o minune faptul ca, totusi, reusim sa comunicam unii cu altii ! ...
Individul care a realizat acest interviu nu a rezonat cu nici unul dintre raspunsurile aflate si din intreg talmes balmesul a iesit la fel de confuz pe cat a fost cand a plecat in demersul sau.
Pacat ca a ramas cu asa putine idei bune din calatoria sa si nu a aprofundat niciuna dintre caile studiate. A preferat sa se pastreze la suprafata lucrurilor, intreband in stanga si in dreapta, fara a se apleca cu adevarat, asupra niciunui raspuns.  Abordarea este superficiala, documentarul fiind astfel destul de usor de vizionat.
Iata ce spune el insusi despre acest film:
„După ce am întâlnit atâtia experti si întelepti, cu fiecare persoană nouă pe care am avut răbdarea să o cunosc, o altă parte din mine s-a desteptat.
Cu cât aflam mai multe despre oameni, cu atât îi plăceam mai mult si îi judecam mai putin. Am început să mă tem mai putin de diferentele dintre noi. Mi-am dat seama cât de mult ne asemănăm: cu totii vrem dragoste, pace si câteva răspunsuri care să ne facă viata mai usoară. Vrem doar să ajungem la clătite!
Cât mai suntem aici, cum să ne trăim viata mai departe?
De ce am fost pusi pe planeta aceasta? Să ne chinuim, să suferim si să reusim ... numai pentru a muri...
Sunt convins de un singur lucru: nimeni nu are răspunsul! Cel putin până acum. Dar ne apropiem pe zi ce trece. Singurul lucru garantat este clipa aceasta. Cum o voi folosi? Voi căuta în continuare, pentru că si tu si eu suntem într-o călătorie, iar când încetezi să înveti si să te dezvolti începi să mori."

VEDEŢI FILMUL, TRADUS, AICI:


Esenta Existentei [RO] from Paul Marian on Vimeo.

SAU AICI LINK 2

joi, 17 noiembrie 2011

Revelaţia Piramidelor (17.11.2011)


The Revelation Of The Pyramids (2011)


 "Bazat pe cartea cu acelaşi nume, a scriitorului francez Jacques Grimault, rodul a 37 de ani de cercetări ale sit-urilor arheologice din Egipt, China, Peru şi Mexic, documentarul The Revelation Of The Pyramids, în regia lui Patrice Pooyard şi narat de actorul Brian Cox, lansat în data de 22 august 2011, este fără îndoială un film ambiţios şi fascinant, care consideră dezlegat misterul celei de-a şaptea minuni a lumii antice, Marea Piramidă de la Giza.

Deşi subiectul este el însuşi unul antic, deja, intens dezbătut în ultimele decenii dedicate informaţiei audio-vizuale, care s-ar putea crede că nu ne mai poate oferi mari surprize, mai ales după acel documentar excelent în cinci episoade, The Pyramid Code, al profesoarei canadiene Carmen Boulter, pe care l-am postat printre primele pe acest blog, trebuie să recunosc că acest film este extrem de interesant, chiar dacă realizatorii dau dovadă de aroganţă prin declaraţiile emfatice de la început de film.

Regizorul încearcă să păstreze o atitudine cumva echidistantă, prezentând opiniile ambelor tabere, pe de o parte ale egiptologilor ruginiţi şi închistaţi, înţepeniţi într-o viziune de şcoală primară, pe care nu sunt capabili s-o depăşească, fiindcă şi-au clădit carierele în baza ei, iar pe de altă parte, ale unor oameni de ştiinţă, ingineri şi artizani mult mai deschişi la minte, dispuşi să conteste mituri şi să pună întrebări pertinente, imposibil de evitat, dat fiind nivelul tehnologic implicat de o construcţie de talia Marii Piramide.

Ignorând evidenţele şi chiar bunul simţ, indivizi cu cariere "academice" solide, ca Jean-Pierre Adam, arhitect şi arheolog la Centre national de la recherche scientifique, director ar Biroului de arhitectură antică din Paris, între 1972 şi 2003, continuă să pedaleze sfidător pe simple ipoteze, prezentate vreme de zeci de ani ca certitudini, fiindcă un lucru este mai mult decât clar: nu există izvoare arheologice şi nici relatări ale anticilor care să clarifice cine anume, când, în ce scop şi cu ce tehnologii a construit piramidele.

Asta nu îi împiedică pe aceşti sicofanţi ridicoli să susţină tupeist că Marea Piramidă este mormântul lui Keops - deşi există prea puţine date despre Keops, nici una care să-l lege de construcţia piramidei şi nu s-a descoperit niciodată vreo mumie într-o piramidă - că piramidele au fost construite de o civilizaţie primitivă, cu unelte ridicole, dălţi de cupru, pietre şi funii, fără a avea cunoştinţe matematice - deşi precizia Marii Piramide şi a monumentelor egiptene antice este imposibil de egalat, cu toată tehnologia noastră actuală, iar numerologia implicată este halucinantă - şi, mai presus de toate, că Marea Piramidă a fost construită în numai 20 de ani, pe baza unui raţionament numit cu eleganţă de realizatori ca "raţionament circular", pe care eu l-aş fi definit mai direct, ca învârtit în jurul cozii - deşi un calcul matematic simplu, bazat pe cele peste 2 milioane de blocuri de piatră stivuite până la 147 de metri înălţime, ne conduce la recordul lui Asterix: două minute şi jumătate pentru fiecare bloc în parte - tăiat, finisat, transportat şi postat în piramidă.

Toate aceste aşa-zise "fapte", care au ajuns din păcate să fie învăţate în şcoli, blochează orice cercetare alternativă onestă, dar, din fericire, nu este un impediment pentru minţi mai limpezi, ca ale lui Graham Hancock, Robert Bauval, Abd'el Hakim Awyan, Nassim Haramein sau ale realizatorilor acestui film, ce nu depind de finanţarea asigurată de guverne, să descopere realitatea evidentă a unor construcţii antice extrem de complexe, integrate într-un context astrologic.

De multe ori am gândit că acei indivizi, premiaţi cu tinichele academice, se opun cu îndărătnicie ipotezei unor civilizaţii antice avansate, cu realizări încă aflate la vedere, fiindcă am putea descoperi un fapt jenant: că o parte dintre exponenţii acelor civilizaţii nu au plecat niciodată de aici şi că ei ne-au fost stăpânii dintotdeauna şi că, în timp, au preferat să păstreze pentru ei toate cunoştinţele acumulate, ca bază a puterii lor sociale, încifrându-le uneori în alte construcţii, mai apropiate de noi, cum ar fi catedralele din Strasbourg sau Chartres.

În aceeaşi ordine de idei, fiindcă am respins de la început acea catastrofă de piramidă de sticlă, proţăpită absurd în faţa unei clădiri vechi ca Luvrul, am fost extrem de surprins să constat implicarea unui chinez, Ieoh Ming Pei, în perpetuarea acestui simbol masonic, ridicat în timpul "domniei" lui François Mitterrand.

Nu m-a surprins deloc să-i constat nesimţirea, mai apoi, fiindcă este minunat, până la urmă, să descoperi un iniţiat mason senil, care-şi neagă radical propriile afirmaţii, la distanţă de câteva replici, când recunoaşte că similitudinile cu Marea Piramidă din Giza nu sunt deloc rodul întâmplării, aşa cum declarase iritat la început de interviu.

Opacitatea guvernului Chinei, care nu numai că interzice accesul la cele peste 100 de piramide de pe teritoriul său, ci încearcă să le facă dispărute, plantând păduri deasupra lor, mi se pare un simptom caracteristic lumii bolnave în care trăim.

Documentarul avansează teorii tulburătoare şi realizează corelaţii greu de imaginat, în absenţa unei viziuni unitare, între Giza şi alte sit-uri arheologice celebre ca: Vinapu din Insula Paştelui, Ollantaytambo, Cuzco, Machu Picchu, Nazca, Paratoari, Tassili n'Ajjer, Angkor Wat, Mohenjo Daro ş.a.m.d., deşi mi-aş fi dorit să insiste mai mult pe elementele comune.

Mohenjo Daro şi Harappa, ce aparţin de civilizaţia Văii Indusului, m-au fascinat multă vreme, prin aura de mister ce înconjură aceste vechi metropole, dar, mai ales, prin legătura lor foarte ciudată cu Sodoma, Gomorrah, Adma, Zeboim şi Bella, despre care ştim din biblie că au fost spulberate din ordinul brutalului Yahweh - identificat aberant cu Dumnezeu, când ferocitatea lui l-ar plasa mai degrabă alături de diavol - în toate aceste cazuri fiind prezentă la faţa locului o radioactivitate mult peste normal, însoţită de vitrifieri ale solului, două simptome care cumulativ nu pot fi întâlnite decât într-un singur caz: uzul armei atomice.

Hmm, ce erezie... arme atomice cu mii de ani în urmă !

Şi ca o ultimă paranteză, nu mă pot abţine să nu specific motivaţia stupidă oferită de biblie pentru distrugerea celor cinci cetăţi menţionate mai sus: imoralitatea locuitorilor lor, dintre care nu au putut fi selectaţi decât 3 oameni cu o moralitate "ireproşabilă", Lot, nepotul lui Avraam şi cele două fiice ale sale, ignorându-se convenabil beţia şi incestul care au urmat.
"Lot a avut două fiice, care, speriate că rămân fără urmaşi, l-au îmbătat pe tatăl lor şi s-au culcat cu el fără ca acesta să-şi dea seama, având astfel doi fii, de la fiecare fiică câte unul (Moab şi Ben-Ammi)."
Facerea - cap 19. Pieirea Sodomei pargrafele 31-38

Sper că se vor menţiona vreodată, într-un astfel de documentar de marcă şi cetăţile şi zidurile ciclopice ale dacilor, croite într-o rocă vulcanică, andezitul, ce nu poate fi prelucrată actual decât cu unelte de diamant, cum ar fi imensele fortificaţii ce se întind pe o suprafaţă de peste 200 de kilometri pătraţi, din zona Grădiştei, care ar sta cu cinste alături de cetăţile Anzilor.

Din nefericire ne-am născut într-o lume în care puterii - cu toate multiplele ei faţete - îi place să popularizeze o viziune simplistă, prezentată cu certitudine suverană, privind adevăratele noastre origini ca civilizaţie, permiţând dezbateri interminabile pe marginea oricăror amănunte nesemnificative, dar orice întrebare cu adevărat importantă este ignorată, adevărul fiind mascat agresiv în spatele unor teorii "acceptate" a priori şi imposibil de dezavuat, fără a risca un tratament psihiatric.

Asta nu mă poate face să accept, într-un documentar cu adevărat serios, prezentarea unei întregi numerologii, bazată pe Pi, Phi sau chiar pe definirea antică a metrului - nu cel acceptat oficial în 1793 şi postat la Sèvres, când este posibil doar să se fi certificat, de ochii lumii, o unitate de măsură cunoscută de milenii - de către un misterios cercetător egiptean, care mă bucur totuşi că nu a fost prezentat cu glugă pe cap.

Mi s-a părut fascinantă şi realistă toată această teorie ce explică matematic Marea Piramidă, dar laşitatea persoanei ce a dezvoltat-o m-a surprins neplăcut, sugerând că trebuie să fie vorba de unul dintre privilegiaţii sistemului academic, care nu doreşte săşi pericliteze "onorabilitatea" de faţadă, cu teorii care ar putea să-i displacă maleficului Zahi Hawass.

Construcţia eterogenă a Marii Piramide - similară zidurilor ciclopice incaşe sau celor din Insula Paştelui - ca metodă antiseismică, mi se pare o ipoteză extrem de logică, dar, cel puţin în cazul piramidei, cred că explicaţia este puţin mai complexă.

Ori de câte ori privesc planul interior al Marii Piramide, cu cele trei camere legate prin tunele, toate realizate cu o precizie fantastică, în materiale care integrează în special cuarţ, date fiind proporţiile extrem de exacte bazate pe multipli ai numărului de aur, totul pare să sugereze o imensă uzină, un rezonator armonic uriaş, bazat poate pe acel Chivot al Legii, singularitatea încastrată într-un cristal, a lui Nassim, ca sursă primară de energie, poziţionată poate în "sarcofagul" de granit.

O astfel de sursă energetică, creditată a avea manifestări antigravitaţionale, luminoase şi desigur sonore, putea induce cu certitudine frecvenţe de rezonanţă foarte periculoase pentru construcţia în sine a Marii Piramide, dacă exteriorul acesteia nu ar fi fost imaginat din start ca o structură eterogenă, capabilă să absoarbă şi să amortizeze astfel de solicitări.

Din nefericire, documentarul îşi pierde suflul narativ chiar la final, când se împiedică într-o explicaţie astrologică simplistă a motivaţiilor arhitecţilor geniali ai Marii Piramide de la Giza - explicaţiile detaliate ale lui Robert Bauval, bazate pe teoria precesiei terestre, având o cu totul altă valoare - eşuând ridicol într-o teorie atât de dragă elitelor oculte, finalul catastrofal spre care se îndreaptă rasa umană, teorie cu atât mai nătângă şi ilogică, cu cât este privită ca avertisment peste vremuri, când unul dintre intervievaţi nu uită să specifice că "distrugerea nu e legată de comportamentul uman".

Şi, în cazul în care nu m-am exprimat destul de clar, mă văd nevoit să insist reamintindu-vă că toate aceste teorii absurde care identifică o apocalipsă care este, în esenţă, o revelaţie - a tuturor enigmelor Terrei şi ale fiinţei umane, poate - cu un final catastrofal, nu este decât o manipulare ieftină a ocultei mondiale, destinată menţinerii climatului de teroare socială şi respingerii oricărei tendinţe de schimbare a status quo.

"Se spune că faraonii au construit piramidele. Când s-a mai întâmplat oare ca vreun faraon să verse o picătură de sudoare ? Noi am construit piramidele, pentru faraoni şi încă le mai construim pentru ei."

Anna Louise Strong
(1885-1970)

SURSA: Blogul Dezvăluiri  http://antiiluzii.blogspot.com/

Multumim Marian pentru inca un documentar de exceptie, tradus ca de obicei, foarte profesionist si pentru inca un articol de suflet. Multumim ca existi!




VEZI FILMUL TRADUS AICI:

The Revelation Of The Pyramids - link 1 SAU AICI ... link 2 SAU AICI - link 3 SAU AICI - link 4
 

 
In completare va mai recomandam sa studiati si restul de documentare din Categoria ORIGINI, in special urmatoarele :

1) EGIPTUL MAGIC (in special partea a VII-a)
2) NASSIM HARAMEIN - Traversand Orizontul Evenimentului
3) STRAVECHI EXTRATERESTRII  - SERIALUL
4)
QUEST FOR THE LOST CIVILISATION, 
5) THE ANCIENT SECRET OF THE FLOWER OF LIFE , 
6) EVIDENCE: THE CASE FOR THE NASA UFO'S, 
7) EDGAR CAYCE - Prezicătorul "Adormit"
8) THE LOST PYRAMIDS OF CARAL 
9) THE MYSTERIOUS ORIGINS OF MAN - Rewriting Man's History (1999)
10) LEGENDA ATLANTIDEI

11) CODUL PRAMIDELOR

COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...