RUGĂMINTE!

RUGĂMINTE!

Dacă vedeți vre-un articol, film, link care nu funcționează, vă rugăm să ne spuneți ca să putem actualiza. De multe ori serverele pică, dispar pur și simplu, filmele sunt eliminate, samd. Si nu lasati doar un mesaj in casuta de comentarii facebook deoarece daca nu suntem prieteni in facebook, sunt sanse sa nu vedem acel mesaj. Cei din anumite țări, posibil din Occident s-ar putea să aveți probleme mai ales cu filmele artistice, căci pe acolo pe la voi, serverele cu filme sunt blocate. Trimiteti un email sau un comentariu la acea postare, dar nu in casuta de facebook. Vă mulțumim!

joi, 31 martie 2011

KRISHNAMURTI - Discursurile din San Diego (31.03.2011)

JIDDU KRISHNAMURTI 
- San Diego Talks (1970)

„Este cea mai frumoasă fiinţă umană pe care am întâlnit-o vreodată" –  Bernard Shaw


La 17 februarie 1986 moare, în vârstă de 90 de ani, în California, Jiddu Krishnamurti. Politicieni, oameni de ştiinţă, scriitori din toată lumea i-au adus un ultim omagiu. Preşedintele Indiei îl defineşte ca fiind „un gigant intelectual al secolului XX”. Celebrul fizician David Bohm îl consideră „unul dintre puţinii gânditori capabili să conjuge spiritualitatea cu ştiinţa”. Ne întrebăm cu toţii ce s-a petrecut cu moştenirea pe care Krishnamurti a lăsat-o umanităţii. Considerând că el nu poseda nimic, marele filosof nici nu şi-a făcut măcar testamentul. Averea lui consta în 8 colegii şi 22 de asociaţii care îi poartă numele, o prestigioasă fundaţie culturală, o bibliotecă ce conţine cărţi şi videocasete pentru miile de „prieteni” (Krishnamurti nu a avut niciodată discipoli) răspândiţi pe întreaga suprafaţă a globului. Moştenirea spirituală şi culturală pe care ne-a lăsat-o cel ce a fost denumit „omul care nu vrea să devină  zeu” este, de fapt, mult mai controversată şi deci vie, datorită faptului că oamenii nu au găsit un răspuns satisfăcător la întrebarea:
„Cine a fost cu adevărat Krishnamurti?”

Trebuie să cunoaştem ceea ce suntem, şi nu ceea ce vrem noi să fim. Căci numai ceea ce există poate fi transformat, şi nu ceea ce dorim noi să existe.” – Krishnamurti

S-a născut la 11 mai 1895, la Madanapalle, în apropiere de Madras, într-o familie săracă, de brahmani. Era un copil ca atâţia alţii. Nu avea o inteligenţă ieşită din comun, era neastâmpărat la şcoală, până când o întâlnire i-a schimbat fulgerător şi pentru totdeauna viaţa. La vârsta de 14 ani, în 1909, în timp ce se juca pe plaja din Adyar, în apropiere de Madras, a fost descoperit de către Charles Leadbeater, prietenul spiritual al lui Annie Bessant, preşedinta Societăţii Teozofice Mondiale. Leadbeater, fost pastor al Bisericii anglicane, avea darul clarviziunii. El a declarat mai târziu: „Am rămas uimit de splendida aură energetică a acelui băiat, care nu avea nicio umbră de ego. Era omul pe care-l căutam”.

Dar ce căutau în perioada aceea membrii Societăţii Teozofice? Nici mai mult, nici mai puţin decât încarnarea lui MAITREYA, Bodhisattva al Noii Ere, un spirit superior, care se încarnează atunci când oamenii au nevoie de el. În opinia teozofilor, acest spirit s-a reîncarnat de mai multe ori în epocile precedente. Acum se pare că venise rândul acelui băiat necunoscut, care se juca pe plaja din Adyar. Din acel moment, timp de 20 de ani, viaţa lui Jiddu a fost legată de aceea a „descoperitorilor” săi, care l-au adoptat, l-au trimis să studieze în Anglia, la cele mai bune colegii, pregătindu-l pentru a-şi împlini destinul de Domn al Lumii.
Societatea Teozofică a fost fondată în 1875, în America, de către o mistică clarvăzătoare, de origine rusă, Helena Petrovna Blavatsky, cu scopul de a „forma nucleul unei noi fraternităţi universale”. Teozofii doreau să realizeze unitatea tuturor religiilor şi fondaseră în acest scop o secţiune ezoterică extrem de secretă pentru a studia magia şi ştiinţele oculte. Leadbeater făcea şi el parte din această ramură secretă a Societăţii Teozofice. În momentul întâlnirii cu Krishnamurti, această societate era foarte bogată, puternică, fiind răspândită în întreaga lume. Sediul central se găsea – şi se mai găseşte încă – în mijlocul unui splendid parc din Adyar. Astfel, tânărul Jiddu a devenit membru al acestei societăţi în ciuda protestelor tatălui sau, care a acuzat Societatea Teozofica că i-a răpit fiul. În 1911 este fondat Ordinul Internaţional al Stelei Orientului, al cărui preşedinte este chiar tânărul Krishnamurti.


Dacă doar auziţi adevărul, fără să-l trăiţi, atunci viaţa voastră va fi plină de confuzii lamentabile.” – Krishnamurti

Începând cu anul 1922, Jiddu începe să sufere de acele „crize mistice”, care nu îl vor părăsi toată viaţa. Acestea îi provocau câteodată un fel de dedublare a personalităţii, fiind în acelaşi timp şi un misterios izvor de inspiraţie. Respectat, adorat, înconjurat de bogăţii, Krishnamurti era un om foarte puternic, fără totuşi a profita de acest lucru în vreun fel. În realitate însă el suferea, simţindu-se prizonierul unui destin pe care nu îl simţea al său. Astfel, încetul cu încetul, el începe să îşi dezvolte o viziune proprie, originală, asupra lumii, viziune care nu avea nimic comun cu aceea a Societăţii Teozofice.

În 1929 se produce a doua mare schimbare în viaţa lui Krishnamurti. Omul care era predestinat să devină un idol devine distrugătorul tuturor idolilor, începând cu el însuşi. Abandonează Societatea Teozofică, închide Ordinul Stelei Orientului, renunţă la onoruri, restituie donaţii (printre care şi un castel în Olanda, împreună cu cele 200 de hectare de teren din jurul lui). Rămâne singur, dar liber. Şi aşa va rămâne până la sfârşitul vieţii sale.

În următorii 60 de ani, Krishnamurti va călători în întreaga lume, ţinând discursuri în faţa unor mulţimi din ce în ce mai numeroase. Noul său motto era: „Fiecare trebuie să se transforme pe sine însuşi pentru a putea transforma lumea”, iar noul său program cuprindea mai multe idei revoluţionare: „Doresc să eliberez omul de condiţionările şi de fricile sale. Nu vreau să fondez o nouă religie. Însăşi ideea de a conduce pe cineva este antisocială şi anti-spirituală. Eu nu vreau să învăţ nimic, pe nimeni. Nu sunt adeptul unei credinţe. Vreau doar să vă arăt calea prin care se poate ajunge la adevărata cunoaştere. Dacă fiecare din noi reuşeşte să se transforme pe sine însuşi, va reuşi să transforme apoi lumea, fiind capabil să arate şi altora calea, declanşând astfel o reacţie în lanţ.” Acesta este un apel sublim la eliberarea de tot ceea ce ne înlănţuie şi ne împiedică să vedem adevărata faţă a Realităţii. Acest lucru se poate realiza numai pornind de la o etică a responsabilităţii individuale: „Trebuie să căutăm adevărul singuri, în noi înşine. Lumea începe cu noi. Dacă întreaga noastră existenţă nu facem altceva decât să-i imităm pe cei pe care i-am ales drept modele, atunci nu ne va mai rămâne loc pentru adevărata realitate şi pentru Adevărul Suprem. Să ne eliberăm de ceea ce credem că am cunoaşte!”
Acest apel împotriva autorităţii de orice fel i-a adus lui Krishnamurti admiraţia şi prietenia a numeroşi intelectuali „rebeli”, printre care şi Aldous Huxley, care, în 1961, îi scria unui prieten: „Este cel mai impresionant discurs pe care l-am auzit vreodată. Era ca şi cum l-aş fi ascultat pe însuşi Buddha”. Tot Huxley a scris şi prefaţa uneia dintre cele mai celebre cărţi ale lui Krishnamurti, „Prima şi ultima libertate”.

Întreaga mea viaţă am luptat pentru a mă elibera: de prietenii mei, de cărţile mele de problemele de serviciu. Voi trebuie să vă luptaţi pentru aceeaşi libertate. Trebuie să existe o revoluţie continuă în interiorul vostru.” – Krishnamurti

Oraşul elveţian Saanen a devenit centrul mişcării în care s-au implicat toţi prietenii lui Krishnamurti, de la simpli curioşi, la eminenţi oameni de ştiinţă. Timp de 25 de ani, din 1961 până în 1985, aici au avut loc întâlnirile internaţionale dintre Jiddu Krishnamurti şi prietenii săi. În această perioadă el s-a preocupat foarte mult şi de problemele pe care le ridica pedagogia modernă: „Sistemul nostru educativ se bazează pe ceea ce trebuie să gândim, nu pe modul în care ar trebui să gândim. Trebuie să-i învăţăm pe cei tineri cum să-şi folosească mintea cu ajutorul meditaţiei”.

Celor care doreau să-l ajute cu donaţii el le răspundea invariabil: „Folosiţi aceşti bani pentru a fonda şcoli”. Astfel au luat naştere numeroasele colegii care îi poartă numele, acestea fiind răspândite pe întreaga suprafaţă a globului.

În ultimul său discurs, cu o lună înainte de a muri, Krishnamurti face din nou un apel la ascultătorii săi: „Aceasta este ultima mea vizită. Tot ceea ce vă cer este să nu mă zeificaţi. Vă rog să nu îmi construiţi vreun templu sau vreun muzeu. Aceasta ar fi în contradicţie cu toate învăţăturile mele”. Dorinţa  sa a fost respectată.

Încheiem această scurtă prezentare a vieţii lui Jiddu Krishnamurti, una dintre cele mai misterioase personalităţi ale acestui secol, cu cuvintele biografei şi prietenei sale, Mary Lutyens: „Lucrul cel mai extraordinar referitor la viaţa lui Krishnamurti este că profeţiile referitoare la misiunea sa spirituală, care au fost făcute încă din copilărie, s-au adeverit în întregime, numai că într-o manieră foarte diferită faţă de ceea ce se credea atunci ”.
Articol preluat din Revista Yoga Magazin nr. 11"
In completare studiati celelalte documentare si articole cu/despre Jiddu in categoria JIDDU KRISHNAMURTI (pe care o puteti explora mai usor in CUPRINS) si cititi cartile lui Krishnamurti ("Viata Eliberata"," Eliberarea de cunoscut"," Sfarsitul timpului" si/sau "Jurnalul" ).
Multumim Viorel Jodes pentru aceste traduceri! Fii fericit!

VEDETI TOATE CELE 4 PARTI ALE DISCURSULUI, TRADUSE, AICI:

 DOWNLOAD RAPID 
(toate cele 4 parti)

duminică, 27 martie 2011

RĂZBOIUL PSIHOLOGIC - Treziţi-vă ! (27.03.2011)


PSYWAR (2010)

Va prezentam astazi inca un articol si un documentar tradus marca Marian Matei.  Multumim draga prietene!
" PsyWar - Wake up! este un documentar fantastic, care demolează efectiv din temelii, mitul societăţilor democratice moderne, revelându-le adevărata faţă, de societăţi elitiste, cum au fost dintotdeauna în istorie, prin combinarea istoricului dezvoltării propagandei corporatiste şi guvernamentale americane, cu interviuri ale unor personalităţi marcante, ca Howard Zinn şi Noam Chomsky, ilustrând SUA ca pe o oligarhie psihopată orientată doar spre acumularea de averi, în detrimentul drepturilor omului şi echilibrului ecologic planetar.

Cu toate acestea, mă disociez de pledoaria pentru patriotism, făcută în film, fie şi pentru unicul motiv că, din moment ce s-a simţit nevoia să fie impus prin lege, nu poate avea nimic de-a face cu liberul arbitru al unei fiinţe umane responsabile, legislaţia dictatorială impusă de Woodrow Wilson, în primul război mondial şi, mai recent, "Actul Patriotic" al stupidului criminal George W. Bush, fiind ilustrări perfecte ale acestui argument.

Prin constituţia americană, puterea legislativă esenţială (Senatul) şi cea executivă (guvernul), trebuiau să reprezinte "averea naţiunii", în concepţia marilor stăpâni de sclavi care i-au fost creatori, consfinţind concentrarea puterii după acelaşi principiu feudal, ce se presupunea că fusese abandonat de "burghezie".

Şi acest lucru s-a făcut în mod deschis - notele lui James Madison stând drept mărturie - aşa că naivitatea americanilor şi a întregii lumi, care citează SUA ca pe cea mai "democrată" ţară, este cel puţin penibilă, datorându-se lipsei de cultură politică şi cunoştinţe istorice şi, în special, acceptării necondiţionate a propagandei oficiale.

SUA rămâne una dintre cele mai tinere ţări - cu o istorie puţin mai lungă de 200 de ani - dar, în acelaşi timp, este realmente unul dintre cele mai bătrâne imperii, ale epocii aşa-zis moderne, indiferent de masca demagogică pe care şi-a creat-o, raptul planetar organizat continuu, de la înfiinţare şi până în prezent şi structura statală reală, vorbind de la sine.

Cu fiecare documentar pe care îl traduc, încep să simpatizez tot mai mult cu teoria reptiliană a energicului David Icke, fiindcă interminabila listă de fapte abominabile, săvârşite vreme de milenii de "marile familii - ce şi-au asumat, cu de la sine putere, responsabilitatea de a ne conduce, printr-o istorie ce se confundă cu propria lor propagandă - denotă absenţa oricăror urme de  sentimente umane, de orice natură, la aceste bestii.

Copleşite de mişcările sociale tot mai ample şi de realitatea deranjantă a solidarităţii muncitoreşti, prin cristalizarea şi consolidarea mişcărilor sindicale, după anul 1900, "stăpânii" s-au văzut nevoiţi să-şi diminueze aroganţa asasină, apelând la propagandişti ca Ivy Lee, Walter Lippmann şi Edward Bernays.

Una dintre metodele sugerate de aceştia, pentru a le mai îndrepta imaginea publică, şifonată de brutalitatea lor nativă, a fost înfiinţarea fundaţiilor marilor familii - un fals menit să le acopere realitatea lacomă şi tiranică, cu o mască de bunăvoinţă şi caritate, într-un secol care dovedise că mişcările sociale, generate de exploatarea corporatistă, nu mai puteau fi amuţite cu gloanţe.

Să vorbim puţin, în ordine cronologică, despre unii dintre aceşti maeştri ai manipulării colective, utilizatori ai tehnicilor demonicului Sigmund Freud, pentru a impune prin propagandă - rebotezată relaţii publice - punctele de vedere ale elitelor corporatiste.

I. Ivy Ledbetter Lee (16 iulie 1877 – 9 noiembrie 1934)

Este considerat unanim ca "părintele fondator" al relaţiilor publice moderne, laolaltă cu Edward Bernays.

În 1905 a înfiinţat, împreună cu George Parker, a treia firmă de relaţii publice, ca mărime, din SUA, Parker & Lee, devenind celebri prin susţinerea campaniei prezidenţiale păguboase, a candidatului democrat, Alton Parker, contra lui Theodore Roosevelt.

În 1919, îşi înfiinţează propria firmă de relaţii publice şi consiliere, Ivy Lee & Associates, după ce, în timpul războiului, deţinuse funcţia de director de publicitate, transformată ulterior în cea de asistent, al preşedintelui Crucii Roşii Americane.

Un fapt relevant, pentru ticăloşia de care va da dovadă cu consecvenţă, ulterior, este calitatea de membru fondator al Consiliului Relaţiilor Externe CFR, din 1921.

"Realizări":

1. Falsificarea dovezilor reprimării cu brutalitate a revoltei minerilor din Ludlow, Colorado, în 1914, de către trupele Gărzii Naţionale, la ordinul familiei Rockefeller. Datorită cinismului cu care a mistificat moartea prin împuşcare a mai multor victime, atribuindu-le unui cuptor încins, scriitorul Upton Sinclair l-a poreclit "Poison Ivy" - iedera otrăvită. Slugărniciei cu care i-a servit pe Rockefelleri, i se datorează probabil ascensiunea sa socială ca membru al CFR.

2. Şi-a pus serviciile în slujba unicului concern condamnat vreodată pentru crime de război - IG Farben (din care au rezultat prin dezmembrare Bayer, BASF, Agfa ş.a.), activitatea sa fiind anchetată postum de Congresul american.

II. Edward Louis Bernays ( 22 noiembrie 1891 – 9 martie 1995)

Despre acest demn urmaş al lui Sigmund Freud, am mai vorbit cu altă ocazie, aşa că mă voi rezuma la a-i aminti câteva "realizări":

1. Bazându-se pe tehnicile imaginate de unchiul său, este primul care propune manipularea în masă a opiniei publice, prin agresarea subconştientului.

2. Este, alături de Walter Lippmann, artizanul propagandei de război a lui Woodrow Wilson, ca membru al Comitetului Informaţiilor publice,  propaganda WW I fiind la fel de mincinoasă ca şi cea a WW II, ştirile fiind aproape identice, iar inventarea unei liste similare de atrocităţi, dovedind lipsa de imaginaţie a fabricanţilor de ştiri.

3. Este inventatorul tehnicii de manipulare în masă, prin prezentarea, în mass media, a opiniilor unor "savanţi neutri", ce prezintă ca argumente "ştiinţifice", statistici falsificate sau incomplete.

4. În beneficiul American Tobacco Company, a devenit promotorul campaniei de convingere a femeilor, de efectele "benefice" ale fumatului, rebotezând ţigările Lucky Strike, "torţe ale libertăţii".

5. A ajutat Aluminum Company of America (Alcoa) şi alte grupuri de interes, să convingă publicul american că, fluorurarea apei, este sigură şi benefică pentru sănătatea umană, folosind statistici falsificate ale American Dental Association.

6. Acţiunile sale de propagandă în beneficiul concernului United Fruits, au ajutat la înlăturarea preşedintelui democratic ales al Guatemalei, Jacobo Arbenz Guzman.

III. Burson-Marsteller

O companie ce a devenit celebră prin colaborarea cu cele mai negre figuri ale istoriei contemporane, aşa cum se specifică şi în documentar. 

Suplimentar, precizez:

1. În 1994, directorul executiv, Thomas J. Mosser, a fost ucis de o scrisoare capcană, opera arhicunoscutului "Unabomber" sau Theodore Kaczynski. El a motivat, într-o scrisoare către New York Times, că l-a vizat pe Mosser, deoarece "compania a ajutat Exxon să-şi spele imaginea publică, după dezastrul petrolierului Exxon Valdez" şi, mult mai important, fiindcă "afacerea sa era de a dezvolta tehnici de manipulare a opiniei publice". S-ar putea spune că sabia dreptăţii îşi croieşte drum uneori, din cele mai neaşteptate direcţii.

2. A ajutat Altria (fostă Philip Morris Companies Inc.) să demonteze acuzaţiile privind nocivitatea fumatului pasiv şi efectele sale cancerigene, atacând, murdar, raportul întocmit de Agenţia pentru Protecţia Mediului, în 1992.

3. A denaturat gravele consecinţe ale celui de-al doilea mare accident nuclear, din istoria recentă, cel de la Three Miles Island, din 1979, în favoarea constructorului centralei nucleare, Babcock & Wilcox.

4. A reprezentat Union Carbide Corporation, responsabilă de neglijenţa criminală ce a condus la accidentul din 1984 de la Bhopal, din Madhya Pradesh, India, de degajare de izocianat de metil. Numărul victimelor imediate, variază între 15.000 şi 25.000 de morţi, o statistică guvernamentală indiană din 2006, indicând un număr de 558.125 de persoane, afectate pe viaţă. Despăgubirile plătite s-au cifrat la 470 milioane de dolari, o sumă ridicolă, de mai puţin de 900 de dolari pentru fiecare victimă.

Dacă faptele acestor "guru" ai propagandei nu sunt tocmai relevante, pentru unii, cel puţin sinceritatea declaraţiilor nu le poate fi contestată, atunci când un individ, ca John Edgerton, îşi exprimă în clar opinia, privind necesitatea abrutizării fiinţei umane, prin muncă şi reducerea la maxim a timpului liber, pentru a nu crea cadrul necesar unei regândiri a propriei lor poziţii sociale, într-o vreme în care, sub "domnia" unui George W. Bush, inechitatea socială în SUA a devenit mai mare decât a fost vreodată în întreg sec. XX şi mă îndoiesc că situaţia mondială este mai roză, decât în patria democraţiei de mucava.

Dincolo de demagogia acestor impostori - care au realizat între timp că, răspândirea de "cultură şi civilizaţie", miroase mult prea puternic a colonialism, aşa că au înlocuit sintagma infamă cu o alta, specifică neocolonialismului financiar, "promovarea democraţiei" - putem fi totuşi optimişti, fiindcă lucrările unor gânditori prestigioşi, ca Noam Chomsky şi Howard Zinn, ajuta la trezirea mondială, fiind totodată dovezile evidente ale faptului că nu putem identifica evreii oneşti, cu sionismul dement al unor khazari putred de bogaţi, ca Rothschild, Warburg, Roosevelt şi alţii de aceeaşi speţă." 
SURSA : Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com/

VEDETI DOCUMENTARUL PsyWar - Wake Up!, TRADUS
 AICI -link 1  sau AICI - link2




FILMUL ESTE OPEN SOURCE

miercuri, 23 martie 2011

Laboratorul lui Bashar (4.04.2011) - COMPLET

BASHAR'S LAB
A Truly Interactive Experience
O experienta cu adevarat interactiva
15 Iulie 2008

Continuam sa va prezentam astazi, alte filme si articole traduse,  cu Bashar (un extraterestru care ne vorbeste prin intermediul lui Daryl Anka).

Celelate filme, articole si informatii cu si despre BASHAR de pe blogul nostru pot fi vizionate in CATEGORIA BASHAR.

Multumim Daniela Grigore si pentru aceste filme si documente traduse. Munca ta este importanta pentru multa lume! 

Mai intai alte cateva texte cu Bashar :
Bashar - Dialogues Future Self (Sep 2010) - Fragmente

Bashar – Simultaneity of Existence, 2010.08.28 (trad. Aristel Ianolide)


VEDETI CELE 5 FILMULETE TRADUSE AICI:
LABORATORUL LUI BASHAR 


DOWNLOAD RAPID (toate cele 5 parti) 
 
P.S.  Tot Daniela Grigore a descoperit inca 3 filmulete cu Bashar, pe care le puteti viziona mai jos:

Bashar - Infinite Parallel Realities ~ Un infinit numar de realitati paralele 



Bashar Pop-Ins, Dreamstates, Densities ~ Aparitii, vise, dimensiuni ale realitatii


2012 ASCENSION Bashar Rubber band analogy Analogia cu elasticul


4 comentarii:

Costin spunea...
Buna! Te intereseaza cumva un link exchange cu Naked Brands (www.nakedbrands.ro)? Astept un semn de la tine. Multumesc anticipat. O zi placuta! Costin
Anonim spunea...
Multumim pentru noile filmulete cu Bashar ! e adorabil !
Anonim spunea...
....si continuarea???
Anonim spunea...
foarte interesante filmele cu Bashar! multumim ptr munca ce o faceti mai asteptam! PACE, LUMINA SI IUBIRE!

duminică, 20 martie 2011

EFECTUL CANAR - Tragedia nativilor americani (22.03.2011)


THE CANARY EFFECT (2006)
 
Va prezentam astazi inca un articol si un documentar tradus marca Marian Matei.  Multumim draga prietene! Filmul este un adevarat omagiu adus unei populatii minunate, o populatie ce merita mult mai multa atentie, respect si consideratie decat ii este acordata.
Simtim ca avem o mare afinitate cu sufletul acestui popor atat de napastuit. Gasim multe paralele intre povestea lor ca natie si povestea romanilor ca natie. Acelasi atac la identitatea lor spirituala, aceasi furbunda indobitocire si masacrare a sufletului unui neam nobil si darz. Este extrem de trist unde au ajuns acum si foarte nedrept. Tare mult am vrea sa intelegem de ce si cum, caci e greu sa mai vezi un sens in toate astea.
Ne gasim greu cuvintele. ... Nu stim cum de mai rabda pamantul asta atata rautate, atata cruzime, atata nedreptate. 
Realitatea extrem de dureroasa si de trista a populatiei native americane este foarte asemenatoare cu realitatea tuturor populatiilor bastinase colonizate, crestinate cu forta, de pe tot parcursul globului. Bogatia si prosperitatea majoritatii tarilor occidentale a fost obtinuta prin genocid, jaf si tot felul de orori. Colonialismul este inca si acum in floare doar ca a imbract alte haine. Acum se numeste corporatocratie. Aceaisi Marie dar cu alta palarie. Sub masca democratiei, am devenit sclavi pe plantatiile lor. Oare se va incheia vreodata aceasta nemernicie? Oare are vreo limita rapacitatea acestor pradatori insetati mereu si mereu de sange? Ferocitatea cu care sug ocultii "sangele" (esenta vitala, vlaga)  populatiei planetare ne fac sa credem tot mai mult ca nu sunt oameni, altfel nu se explica ...
Iata si recenzia facuta de  Marian:

"'Doi muzicieni, membri ai formaţiei pop The Bastard Fairies din Los Angeles, Robin Davey şi Yellow Thunder Woman, au realizat, în 2006, documentarul The Canary Effect - care analizează, în profunzime, consecinţele politicii Statelor Unite, asupra populaţiei native americane - ce a fost prezentat în premieră la Tribeca Film Festival iar, ulterior, la Traverse City Film Festival, găzduit de incomodul Michael Moore, câştigând premiul Stanley Kubrick.

Titlul documentarului derivă dintr-o analogie, făcută de avocatul Felix S. Cohen, artizanul legislaţiei moderne privind drepturile populaţiei native americane, care a părăsit cariera sa guvernamentală  în 1947, în semn de protest, la momentul în care politica americană începuse să devieze, din nou, către limitarea drepturilor suverane tribale.

Documentarul ne reaminteşte un subiect extrem de delicat al istoriei mondiale, drama seculară a populaţiei americane indigene, nelăsându-ne să uităm că lagărele de concentrare nu au fost inventate de nazişti sau de Stalin, ci de americani, în încercarea de a îndoctrina şi chiar extermina, o populaţie incomodă, care le amintea permanent, prin simpla prezenţă, că-şi întemeiaseră ţara şi averile, pe crimă şi jaf, tot cinicii "campioni ai libertăţii" mondiale fiind şi promotorii unor forme primitive de război biologic, prin distribuirea de echipament - îmbrăcăminte şi pături - contaminat de diverşi agenţi infecţioşi.

Pentru un film de debut, documentarul este extrem de bine realizat, la fel de dur uneori ca şi muzica, folosind tehnica intercalării imaginilor şi a comentariilor de epocă, cu discursuri politice moderne şi interviuri incisive, care evită elegant accentele scolastice, dar, gravitatea informaţiei prezentate, nu lasă nici o urmă de dubiu, că problema indiană este mai actuală ca oricând.

În încercarea de a prefaţa statisticile îngrozitoare, cu care se confruntă, astăzi, indienii americani, doi profesori universitari, Troy Johnson şi Ward Churchill, analizează în amănunt Convenţia ONU, din 1948, privind prevenirea şi pedepsirea genocidului, demonstrând punct cu punct, cum, cele cinci definiţii, se potrivesc perfect tratamentului aplicat de populaţia albă, nativilor americani.

Prin prisma istoriei, se pare că este foarte simplu de dovedit că, SUA, nu este nimic altceva decât un stat nemernic, născut prin nimicirea unei populaţii inocente, adevăraţii stăpâni ai acelor pământuri - ce sunt acum izolaţi în cuşti mai largi, numite rezervaţii, de murdara "democraţie" ce se vrea a fi stăpână peste întreaga lume - fiind de altfel şi singura ţară care-l putea sărbători anual, de 12 octombrie, pe "marele explorator", artizanul de genociduri, Cristofor Columb.

Un contemporan al lui Columb, Bartolome de Las Casas (c. 1484 – 18 iulie 1566) a fost un călugăr dominican, reformator social şi istoric fiind primul episcop de Chiapas şi primul ce a deţinut oficial titlul de "Protector al indienilor".

Din vasta sa operă, cele mai cunoscute rămân "Scurtă relatare a distrugerii Indiilor" şi "Istoria Indiilor", ambele fiind cele mai competente cronici ale primelor decenii de colonizare a aşa-numitelor Indii de Vest, focalizându-se îndeosebi, pe atrocităţile comise de colonişti asupra populaţiei indigene.

Las Casas rămâne o excepţie notabilă, prin condamnarea şi desolidarizarea de faptele abominabile ale conaţionalilor săi şi, mai ales, ale coreligionarilor săi, fiind totodată promotorul unor proiecte legislative revoluţionare, în favoarea populaţiei indigene din coloniile spaniole, putând fi considerat, fără eroare, primul avocat universal al drepturilor omului.

Originea triburilor ce stăpâneau cândva ambele continente americane, se pierde în negura vremurilor, dar merită a fi amintită o descoperire surpriză, a dr. Douglas Wallace, din 1988, rezultată din cercetarea ADN-ului mitocondrial, ce revela ramura X, o ramură europeană foarte rară, printre nativii Americii de Nord, ca Ojibwa şi Sioux.

La început, el a considerat că aceasta a apărut în urma căsătoriei localnicilor cu europenii moderni, dar, X-lineage-ul american s-a dovedit a fi pre-columbian, având o vârsta între 15.000 si 30.000 de ani, fiind o ramură ce se găseşte la extrema cea mai de nord a populaţiei carpato-dunărene.

X-lineage-ul european a avut două căi de a ajunge în America: una trans-siberiană, dar nu s-au găsit urmele ei în populaţia siberiană; alta trans-atlantică, acum mai mult de 20.000 de ani.

Revenind la documentar, problema veniturilor indiene obţinute din cazinouri - folosită drept pretext de unii guvernatori statali, ca Arnold Schwarzenegger, pentru a putea sista finanţarea rezervaţiilor sau chiar de a solicita o cotă parte - are un istoric oarecum sinuos.

La începutul anilor '70, un cuplu Chippewa, Russell şi Helen Bryan, din nordul Minnesota, s-au angajat într-o lungă luptă contra unei încercări, a autorităţilor ţinutului Itasca, de a-i impozita.

Lupta a fost câştigată la Curtea Supremă, judecătorul Brennan subliniind în decizie, că autorităţile statale nu au jurisdicţie fiscală şi, de asemenea, nu au dreptul să reglementeze nici o activitate indiană din rezervaţii.

Decizia a constituit un precedent de care, tribul Seminolilor din Florida, sub conducerea lui Howard Tommie, s-a folosit pentru a construi, lângă Fort Lauderdale, o clădire destinată jocului de bingo pe mize mari, încălcând atât limita maximă de 100 de dolari cât şi restricţia de funcţionare, de două zile pe săptămână.

Şeriful ţinutului Broward, unde se află rezervaţia, a efectuat arestări, dar a pierdut ulterior procesul contra tribului, printr-o decizie a tribunalului districtual, care consfinţea suveranitatea tribală în rezervaţii, sub protecţia legii federale.

Controversele au fost eliminate definitiv prin legea din 1988, în timpul administraţiei lui Ronald Reagan, Indian Gaming Regulatory Act (IGRA), care permitea deschiderea de cazinouri doar compact, în teritoriul rezervaţiilor, guvernul federal având puterea de a reglementa astfel de activităţi, care urmau să asigure o cotă parte din venituri, celor ce puteau dovedi cu acte, ascendenţa indiană.

Anii '70 nu au însemnat însă numai consolidarea aparentă a suveranităţii tribale ci şi atentate grave la adresa populaţiei indigene, prin crimele medicilor implicaţi în sterilizarea populaţiei indiene (împreună cu negrii şi săracii), în baza unei legi imaginate de sinistrul George HW Bush - postludiul politicilor eugenice ale naziştilor, finanţaţi cu generozitate, la vremea lor, de tatăl său, Prescott Bush.

Cele de mai sus, dovedesc suplimentar că, istoria uitată, tinde să se repete, ticăloşia rasei albe oploşită la adăpostul unei religii criminale, cea catolică, fiind, vreme de secole, fără margini.

Cum să mai poţi trăi acceptând o religie, vinovată de moartea a sute de milioane de oameni şi de jefuirea întregului glob pământesc, în numele unui zeu crud, răzbunător şi criminal, care nu poate avea nimic de-a face, cu adevăratul Dumnezeu ?

 Cum să mai poţi accepta onorabilitatea bisericii creştine, în general, când "credinţa" ei a fost scuza pentru distrugerea unor întregi civilizaţii ?

Cum mai putem avea tupeul, în contextul istoric, de a blama şi acuza de "fundamentalism" şi fanatism, alte religii, ca cea islamică, în principal ?

Cum mai putem accepta la masa dialogului, o instituţie clădită pe asasinate în masă, papalitatea, ce a pângărit numele lui Iisus, răspândind "progres" cu sabia şi armele de foc ?

Este adevărat că ortodoxia nu s-a implicat în aceste campanii demente şi chiar a fost victima catolicismului - fiind atacată repetat, sub pretextul organizării cruciadelor, care uitau să mai ajungă la Ierusalim şi ocupau Bizanţul, proclamând împăraţi fantomă ca Balduin de Flandra, în 1204, ce sfârşea, cu dreptate, în temniţele de la Târnovo ale lui Ioniţă Caloian - dar prin promovarea actuală a ecumenismului şi acceptarea dialogului în vederea unei reunificări, la aproape 1.000 de ani de la Marea Schismă, se face complicea acestei instituţii mânjite de sânge.

Celor care vor susţine cauza catolică, prin scuzele tardive adresate de aceasta victimelor, pe care le-a făcut în timp - imposibil de contabilizat exact - le reamintesc că, Ioan Paul al II-lea, a recunoscut şi şi-a cerut oficial scuze şi pentru finanţarea, prin intermediul Băncii Vaticanului, a părţii catolice în conflictul din Iugoslavia, alimentând un carnagiu modern, alături de imperiul satanic al SUA şi trupele slugarnice ale NATO, dovedind încă o dată, că singura diferenţă dintre biserica catolică medievală şi cea actuală, este raritatea ocaziilor de a-şi dovedi pofta de sânge şi cuceriri.

Istoria bisericii catolice dovedeşte în clar, scopul real al religiei: acela de a camufla puterea sub o mască aşa-zis spirituală, pentru a i se da omului de rând iluzia că poate totuşi scăpa de torturile autorităţilor laice, refugiindu-se sub sutanele altor ticăloşi.

Un lucru este mai mult decât evident... dacă Iisus s-ar întoarce astăzi pe Pământ, primii care s-ar repezi să-l crucifice ar fi tocmai slujitorii bisericii, cărora le-ar ameninţa privilegiile, castelele şi averile, dând în vileag înşelăciunea care durează de milenii, organizată de aceşti purtători de anteriu şi mântuitori de păcate, pe bani."
SURSA: Blogul Dezvaluiri! http://antiiluzii.blogspot.com
Draga Marian, meriti tot respectul!


Download Rapid 

VEDETI FILMUL TRADUS AICI:
The Canary Effect

joi, 17 martie 2011

Mai presus de mine - Reincarnare şi purificare spirituală (17.03.2011)


BEYOND ME (2010) 

Inca un articol si un documentar tradus, marca deja consacrata a lui Marian Matei (blogul Dezvaluiri!). Multumim draga prietene! Munca ta este ca de obicei, exceptionala si valoroasa! 

"Inventatorul unui sport puţin cam fantezist, "DiscHoops",  derivat din "frisbee", Frank Huguenard - un personaj destul de temperamental, se pare, dacă putem da crezare unor articole sportive de pe net - îşi pune la încercare, cu succes, talentul cinematografic, cu acest documentar necomercial, total accesibil publicului larg, în care pune în dezbatere probleme spirituale fundamentale, ca reincarnarea şi, implicit, purificarea spirituală prin tehnici de meditaţie, apelând la învăţăturile lui Mahomed, Buddha, Krishna sau, mai recent, ale unui maestru spiritual indian, pe care l-aţi putut urmări în documentarul lui David Sereda, The Voice, postat pe blog - Sri Sri Ravi Shankar.

Autorul dar şi alte persoane intervievate - ca celebrul microbiolog american, Bruce Lipton - combat teoria materialistă a evoluţiei, argumentând, de exemplu, prin incapacitatea psihologiei actuale, standard, de a rezolva problemele spirituale umane, datorită funcţionării ei pe baze pur materialiste - fiind condamnată la eşec, din start - ce nu pot depăşi paradigma darwinistă, atât de dragă savanţilor şi este derulată, în fundal, lista imensă a aşa-ziselor dereglări psihiatrice, pe care nu aş fi putut s-o inserez în traducere, simultan, pentru a putea realiza deplina ei absurditate.

Dr. Ian Stevenson
Huguenard încearcă totuşi, pacifist, să ajungă la un compromis, între falsa teorie a lui Darwin şi cea a designului inteligent şi am fost dispus să-i iert această scăpare - ba chiar şi pe cea mult mai gravă, a citării lui Bill Gates - datorită calităţilor de nedisputat ale documentarului, ce aminteşte, printre altele şi opera renumitului dr. Ian Stevenson, ca dovadă ştiinţifică a reincarnării.

Problema reincarnării are rădăcini vechi, chiar şi în propria noastră religie, Origene (185-254 e.n.), părintele ortodoxiei, susţinând că sufletul este imaterial dar închis temporar într-un trup, originea sa fiind aceea de spirit descins direct din Dumnezeu, care, în momentul închiderii în trup, a suferit un fel de "înghețare" şi, dacă Iustin Martirul a ezitat să afirme acest lucru, tocmai pentru a nu identifica sufletul uman cu cel universal, Origene riscă această acuzație, spunând că sufletul uman descinde (prin cauzare) direct din Dumnezeu.

În acest sens, sufletul se va întoarce, cum este firesc, la Dumnezeu, aceasta echivalând cu salvarea sufletului şi, Origene, respinge ideea de infern, răul fiind doar un rezultat al voinței libere a sufletului și nu un apanaj al materiei.

Conceptul de pre-existenţă a sufletului, conduce la întruparea sa în închisoarea corpului - o idee a lui Platon - ca urmare a unei alegeri rele deliberate, dar, prin autocunoaștere și asceză, sufletul uman are capacitatea de a reface legătura pe care a pierdut-o, avându-l ca sprijin pe Iisus Hristos, al cărui spirit este singurul care, deşi s-a întrupat, nu şi-a diminuat, prin nimic, identitatea divină.

Mai mult decât atât, prin Conciliile Sinodului Ecumenic de la Niceea (astăzi Iznik, în Turcia) din 325 e.n., convocat de împăratul - nesfânt pe atunci - Constantin cel Mare şi cel de la Constantinopol, din 553 e.n., convocat de alţi mireni, la acel moment, Justinian şi Teodora, s-a hotărât eliminarea din Biblie a oricăror referinţe legate de reincarnare, motivaţia invocată, de unii autori, fiind aceea că nici o fiinţă umană, conştientă de propria-i nemurire, nu ar putea fi ţinută în sclavie.

Probabil că cea mai cunoscută, dacă nu cumva şi cea mai respectată colecţie de date, ce constituie dovezile ştiinţifice ale realităţii procesului reincarnării, este opera de o viaţă a dr. Ian Stevenson.

Evitând, inteligent, să se bazeze pe tehnicile de hipnoză regresivă - care sunt destul de contestate, deşi opera dr. Michael Newton este celebră şi a fost editată chiar şi în România - pentru a verifica dacă un individ a avut o viaţă anterioară, Stevenson a preferat să colecteze mii de cazuri de copii care, în mod spontan, şi-au reamintit vieţile trecute.

Dr. Ian Stevenson, a preferat această abordare, fiindcă memoriile spontane ale unor vieţi trecute, ale unui copil, pot fi investigate utilizând protocoale ştiinţifice, foarte stricte şi, ca atare, dificil de combătut.

Procedura constă, de fapt, în colectarea metodică a declaraţiilor copilului în cauză, privind viaţa anterioară, apoi în descoperirea persoanei decedate, cu care copilul afirmă că se identifica şi verificarea faptelor din viaţa respectivei persoane, care se potrivesc cu amintirile copilului.

Procedând astfel, a reuşit chiar să identifice semne din naştere sau defecte congenitale, ce corespundeau cu răni sau cicatrice ale decedatului, toate certificate prin înregistrări medicale, o astfel de metodologie strictă eliminând, din start, orice alte explicaţii "posibile" ale amintirilor copilului.

Dr. Stevenson şi-a dedicat ultimii 40 de ani, documentării ştiinţifice a unor asemenea cazuri, având o colecţie de peste 3.000 de dosare, mulţi oameni, inclusiv sceptici şi "savanţi", fiind obligaţi să recunoască validitatea acestor dovezi, fapte întărite şi de referinţele impecabile ale lui Stevenson, ca fost şef al Departamentului Psihiatric al Universităţii Virginia şi actual director al Diviziei de Studii asupra Personalităţii, la aceeaşi instituţie.

Ideea că, unii copii, cu vârste cuprinse între 3 şi 5 ani, nu numai că au amintiri ale unor vieţi anterioare, dar îşi pot chiar identifica fostele rude, a şocat rigida comunitate occidentală, care a preferat să ignore fenomenul.

Încă din anii '60, dr. Stevenson a descoperit cazuri relevante în India, Africa, Orientul Apropiat şi Mijlociu, Marea Britanie, Statele Unite ş.a. ale unor copii ce şi-au amintit, spontan, vieţile anterioare şi chiar amănunte detaliate ale morţilor lor, în totalitate violente.

În pofida contextului oarecum lugubru, cu iz de jurnalism ieftin, opera doctorului este considerată unică, un model de obiectivitate şi este impecabilă, metodologic, după cum sublinia şi Herbert S. Ripley, fost preşedinte al departamentului psihiatric al Universităţii Washington din Seattle:

"Suntem norocoşi că avem pe cineva cu abilităţile şi integritatea lui, investigând un domeniu atât de controversat şi sensibil."

iar dr. Harold Lief scria în Revista Bolilor Nervoase şi Mentale:

"Ori face o colosală eroare, ori va fi recunoscut ca Galileo al secolului XX."

Din fericire, primul său eseu pe această temă, "Dovezi de la supravieţuitori, privind afirmaţiile asupra memoriilor unei vieţi anterioare şi a reincarnării", publicat în 1960, a atras atenţia lui Chester Carlson, inventatorul Xerox-ului, care a înfiinţat o fundaţie pentru finanţarea cercetărilor lui Stevenson.

Nu intenţionez să vă dezvălui, anticipat, amănunte din documentar, aşa că vă voi prezenta doar unul dintre cazurile celebre, documentate de dr. Ian Stevenson, al copilului numit Taranjit Singh din satul Alluna Miana, India, care susţinea, încă de la vârsta de doi ani, că era, de fapt, o altă persoană numită Satnam Singh - ucis în timp ce se întorcea pe bicicletă, de la şcoală - care locuise în alt sat, Chakkchela, copilul cunoscând până şi numele tatălui celeilalte persoane.

Investigaţia lui Stevenson, a revelat veridicitatea amănuntelor furnizate de Taranjit, dar argumentul forte a fost verificarea, de către grafologi, a unor mostre de scris ale ambilor copii - care este  unic, ca un set de amprente digitale - şi care s-au dovedit a fi virtual identice.

Conform lui Bruce Lipton şi colaboratorului său, psihiatrul Rob Williams, subconştientul uman, care este responsabil de comportamentele noastre instinctive, nu cunoaşte decât timpul prezent şi se pare că tehnicile de meditaţie, a căror tradiţie se pierde în negura vremurilor, sugerează exact acelaşi lucru - în starea de meditaţie nu te gândeşti nici la trecut, care este deja consumat, nici la un viitor, neconcretizat încă, ci te vei raporta indefinit numai la timpul prezent, fiind suspendat, cumva, într-o stare oarecum atemporală.

Meditaţia rămâne un proces sublim şi mai ales extrem de accesibil,  de autovindecare, de eliminare a stresului zilnic, de amplificare a tuturor performanţelor psihice şi fizice umane şi, în ultimă instanţă, de conexiune directă cu Spiritul Divin, căruia îi aparţinem cu toţii, fără a necesita prezenţa insidioasă a vreunui impostor de intermediar ecleziastic, dispus să ne purifice sufletul, contra unei taxe (ne)modice şi (ne)unice.

Sri Sri Ravi Shankar
Celor interesaţi, le recomand două site-uri deosebite:

http://srisriravishankar.org/ şi

http://www.kirpalsingh-teachings.org/,

cel de-al doilea având avantajul, inestimabil, de a fi prezentat în limba română şi ca un imbold final, pentru a vă îndrepta pe calea atât de minunată a purificării spirituale, citez:


"Un om poate face două greşeli fundamentale, pe drumul căutării adevărului suprem... să nu meargă până la capăt şi să nu înceapă acest drum."

Buddha

SURSA: BLOGUL DEZVALUIRI! http://antiiluzii.blogspot.com/

VEZI FILMUL TRADUS, AICI:


FILMUL ESTE OPEN SOURCE

vineri, 11 martie 2011

Dar dacă marijuana a vindecat cancerul ? (11.03.2011)


WHAT IF CANNABIS CURED CANCER? (2010)

Inca un articol si un documentar tradus, marca deja consacrata a lui Marian Matei (blogul Dezvaluiri!). Multumim draga prietene! Munca ta este ca de obicei, exceptionala si valoroasa! 

"Un alt actor celebru, Peter Coyote, de această dată, dând dovadă de o verticalitate exemplară, riscă să prezinte acest excepţional documentar, What If Cannabis Cured Cancer, lansat în vara lui 2010 şi care a câştigat 2010 Stony Award din partea High Times Magazine, premiu ce a fost înmânat luna trecută şi, de asemenea, “Best Documentary” la Williamsburg Film Festival şi “Reel Peace Award” la Berkeley Film Festival, având în distribuţie un grup de doctori şi cercetători minunaţi, ce şi-au asumat curajos sarcina de a dovedi întregii lumi, care sunt virtuţile curative ale hulitei marijuana: dr. Robert Melamede, dr. Sean McAllister, dr. Jeffrey Hergenrather, dr. David Bearman, dr. Manuel Guzman, dr. Raphael Mechoulam şi dr. Donald Abrams.

În 2007, era lansat un alt documentar superb (postat pe blogul nostru n.n.), The Union: The Business Behind Getting High, care argumenta, mai degrabă, stupiditatea impunerii unui regim de prohibiţie, evident neeficient, care nu face decât să îmbogăţească traficanţii şi să subvenţioneze aparatele represive statale, menţinând în funcţiune vaste forţe poliţieneşti, implicate în impunerea "legii" şi imorale închisori private, care storc profit de pe urma celor ce au riscat să sfideze regulile.

Ceva extrem de important părea să fi rămas nespus, pe atunci, vârful aisbergului fiind doar sugerat de efectul marijuanei, asupra unui bolnav de scleroză multiplă, fără a se insista însă pe latura medicinală a canabisului, problemă extrem de complexă, care este elucidată, magistral, de documentarul de faţă.

La fel ca şi în cazul DMT, în interiorul organismului uman dar şi al multor animale, există substanţe înrudite cu ingredientele chimice esenţiale din canabis, încorporate într-un sistem complex, numit sistemul endocanabinoid, ai cărui receptori CB1 (prezenţi în creier, ţesut gras, tract gastrointestinal, ficat şi muşchi scheletic) mediază funcţii importante ale sistemului (reglarea aportului alimentar, implicarea în metabolismul lipidic şi glucidic) blocarea lor pe cale medicamentoasă, aşa cum s-a încercat prin drogul Rimonabant, al firmei Sanofi-Aventis, având efecte dezastruoase, putând induce chiar un comportament suicidar.

Canabisul - un nume generic pentru trei specii înrudite, Cannabis sativa, indica şi ruderalis - s-a dovedit a fi o plantă extrem de complexă, având peste 400 de compuşi chimici, toţi cu efecte mai mult decât benefice asupra organismului uman.

Una dintre componentele de bază, THC sau delta 9 tetrahidrocanabinol, a fost izolată pentru prima dată în 1964, de Yechiel Gaoni şi Raphael Mechoulam (care apare şi în documentar) de la Weizmann Institute of Science, din Rehovot, Israel şi să nu uităm că tot Weizmann Institute - împreună cu două departamente ale Universităţii Bar-Ilan - a analizat şi componentele mirului (Shemen Afarshimon) şi ale tămâiei (Ha Ketoret), folosite în Sfânta Sfintelor (Beit HaMikdash) de către cei care se apropiau de Chivotul Legii, ingrediente descoperite în cavernele din Qumran de Vendyl Jones, pe baza indicaţiilor din Sulurile de Cupru, fiind posibil ca tocmai prezenţa THC, în componenţa mirului sfânt, să fi trezit interesul celor doi cercetători, pentru această plantă extrem de importantă, pentru noi oamenii.

Raphael Mechoulam face o afirmaţie cu care nu sunt de acord, însă, considerând prezenta canabinoizilor într-o plantă, o simplă problemă evolutivă şi din nou mă văd obligat să combat "teoria" masonului materialist Darwin, argumentând prin două experimente ale lui Bruce Lipton, mai mult decât relevante pentru excluderea argumentelor genetice şi aşa-zis evoluţioniste, din orice conversaţie:

1. Un prim experiment, efectuat cu celule stem, genetic identice, dar puse în trei vase de cultură ce au fost supuse la condiţii de mediu diferite, au condus la crearea, de către acestea, a trei tipuri diferite de ţesuturi: osos, muscular şi gras.

Concluzia experimentului exclude ideea predeterminismului genetic, care susţine că ADN-ul, moştenit parental, este cel ce ne dictează din start, evoluţia ulterioară, din moment ce, plecând de la celule absolut identice, s-au obţinut rezultate total diferite, numai datorită factorilor de mediu.

2. Un al doilea experiment, a supus aceleaşi bacterii, aflate în cinci medii identice, la aceleaşi condiţii de mediu, toate dezvoltând exact aceleaşi mutaţii genetice, pentru a supravieţui condiţiilor exterioare.

Experimentul demolează teoria de bază a evoluţionismului darwinist, conform căreia mutaţiile genetice sunt, pur şi simplu, aleatoare, cele mai "reuşite" fiind selectate de evoluţia naturală, pentru a fi transmise ulterior urmaşilor.

O plantă perfect complementară omului, prin întreaga sa compoziţie chimică, într-un moment al civilizaţiei când fiinţa acestuia este copleşită de radicali liberi, poluanţi şi, mai ales, droguri farmaceutice, mi se pare mult prea mult ca să fie o simplă coincidenţă iar, pe de altă parte, sper să fie lămurită cândva şi problema interacţiunilor complexe - tratată tangenţial în documentar - dintre endocanabinoizi şi neurotransmiţătorii despre care am spus, cândva, că sunt înrudiţi cu DMT, dopamina şi serotonina.

Marijuana este prezentă din vremuri imemoriale alături de om, una dintre cele mai vechi atestări, de circa 5.000 de ani, provenind din România, unde au fost descoperite, într-un mormânt antic, un vas cu mangal şi seminţe de canabis, asocierea celor două "articole" spunând multe despre scopul lor, un fapt ce contrazice teoria oficială a răspândirii acestei plante doar în arealul asiatic şi nu este deloc exclus ca, vechii Kapnobatai, să fi folosit fumul marijuanei pentru inducerea unor stări de transă.

Începând din 1937, sub presiunea SUA, corporaţia Satanei, aproape toate ţările din lume au restricţionat sau interzis utilizarea marijuanei şi, nouă muritorilor de rând, nu ne mai rămân decât două opţiuni: fie să sfârşim în chinuri - în condiţiile unei epidemii mondiale de cancer, nerecunoscută însă - fie să riscăm să consumăm şi să trăim sănătoşi... în închisori.

Odată cu marijuana, a fost demonizată şi cânepa, aparent inexplicabil dacă ţinem cont de cele peste 25.000 de produse industriale, ce o pot avea la origine, dacă nu începem să răscolim puţin în viaţa lui Harry Anslinger, fost comisar al Biroului Federal al Prohibiţiei, care nu putea fi lăsat pe drumuri fiind numit, la relegalizarea alcoolului, prim comisar al Trezoreriei şi şef al Biroului Federal al Narcoticelor, post de care, nici un preşedinte american, nu va mai reuşi să-l dezlipească, timp de 32 de ani.

Înalta "competenţă" a impostorului rasist, este dată de un mariaj, inspirat, cu Martha Kind Denniston, nepoata Secretarului Trezoreriei, Andrew J. Mellon, cel mai bogat om al Americii, care făcuse investiţii masive în noua fibră minune a industriei chimice, nylon-ul şi pe care, desigur, concurenţa dată de produsele superioare, din cânepă, îl deranja cumplit.

Unui astfel de escroc nu-i rămânea altă cale, pentru a scăpa de cânepă şi de canabis, decât să inventeze "calităţi" de drog, marijuanei, care devine, subit, din medicament minune, o otravă numai bună de consumat de afro-americani şi latino - în viziunea lui - deşi, cu tot talentul mai marilor lumii la falsificat statistici şi impus minciuni prin mass media, nu s-a putut proba nici un deces produs de marijuana, vreme de mii de ani, toxicitatea ei reală fiind nesemnificativă, după cum veţi constata şi din film.

În fapt, "rata terapeutică" a THC este de 1000:1, incomparabil de mare faţă de alcool (10:1), cocaină (15:1) sau heroină (6:1), toxicitatea THC fiind mult sub cea a cafeinei.

Actualmente, DEA, recunoaşte  efectele benefice ale THC (fiindcă altfel nu ar mai primi asasinii chimici, din industria farmaceutică, aprobarea de vânzare a Marinol, care a şi reuşit să omoare câteva persoane, între timp) argumentând, menţinerea prohibiţiei, prin efectele nocive ale fumatului.

Hmmm... oare ce altceva se mai poate fuma şi provoacă 400.000 de decese, anual, numai în SUA şi 5.000.000 în întreaga lume, dar continuă să se vândă la orice colţ de stradă, fără ca mincinoasele guverne "umanitare", să se mai scandalizeze de efectul avut asupra sănătăţii noastre ?

În ce priveşte susţinerea acestei teorii stupide - născută din neant, între 1937 şi 1942, a toxicităţii canabisului rebotezat peiorativ, marijuana - de către aproape întreg aparatul farmaceutic şi medical internaţional - cu excepţiile notabile menţionate în documentar - cred că ne este cunoscută tuturor, autosuficienţa cretină a acelor doctori, care trăiesc cu senzaţia că ştiinţa s-a oprit la ei, cu care, pur şi simplu, nici măcar nu poţi dialoga pe o temă ce ţine de profesia lor, fiindcă nu te consideră calificat şi demn să aduci în discuţie un astfel de subiect.

Am ajuns să simt profundă repulsie, pentru cuvântul ştiinţă şi toate asocierile cu el - "om de ştiinţă", "cercetare ştiinţifică" ş.a.m.d. - fiindcă este mai mult decât evident că, ceea ce se află în cărţile noastre, poate fi catalogat ca orice altceva, dar nu ştiinţă: propagandă, dezinformare, minciună şi toate sinonimele posibile, George Bernard Shaw având perfectă dreptate să afirme:

"De mic am fost obligat să-mi abandonez educaţia... pentru a merge la şcoală."

Vreme de ani de zile, am fost deopotrivă uimit şi întristat, de incapacitatea "ştiinţei" actuale de a descoperi un leac eficient contra cancerului, în pofida fondurilor  imense alocate, începând de la declanşarea oficială a "războiului" anticancer, prin OMS şi ONU, pe la jumătatea secolului trecut.

Şi, acum, aflăm stupefiaţi că, aceste lepre academice, nu doar s-au îmbuibat, zeci de ani, pe seama nenorocirii unor condamnaţi, la una dintre cele mai umilitoare şi dureroase morţi, strângând averi şi titluri răsunătoare, dar ei şacalii nemernici - şi să mă ierte bietele animale inocente, cu care fac păcatul de a-i compara - au ştiut dintotdeauna de existenţa unei simple plante minune şi au luptat din răsputeri să o scoată în afara legii lor infecte, umplând închisorile cu cei ce au îndrăznit să le încalce embargoul şi lăsând să moară, în chinuri cumplite, zeci de milioane de fiinţe nevinovate.

Se spune că este creştineşte să ierţi şi să nu judeci şi exact aşa voi proceda... de a doua zi după ce, aceşti criminali demenţi, cu halate albe şi politicienii mizerabili care le fac jocul, vor fi dispărut de pe faţa Pământului, de preferat, de pe urma aceleiaşi boli neiertătoare.

Aşa să ne ajute Dumnezeu !

SURSA: http://antiiluzii.blogspot.com

Download rapid

VEZI FILMUL "What If Cannabis Cured Cancer? "TRADUS, AICI:


COMENTARII FACEBOOK

CELE MAI IMPORTANTE POSĂRI PENTRU NOI

UNIVERSUL CONECTAT - ce-ar fi dacă Nassim Haramein ar avea dreptate? (15.12.2016)

THE  CONNECTED UNIVERSE (2016) „Unui fractal infinit, aflat în rotaţie, cum îi defineşti centrul ? Orice punct este centrul său...

APEL

CREZI CĂ ACEST BLOG TE AJUTĂ PE TINE ŞI/SAU LUMEA ÎN CARE TRĂIEŞTI?
Daca da, sprijina munca celor care aduc aceste informatii la lumina, printr-o DONAŢIE. Este cea mai concreta recunostinta! CLICK AICI pentru a DONA prin PAYPAL sau DONAŢI ANONIM prin BITCOIN la adresa
1AgtwQF2ETidVoP9tqFnpqFMwz86FUejug. Altă formă de plată găsiţi AICI.

DE AJUTOR

Dacă ești pentru prima dată pe acest blog, îți urăm bun venit! Poți căuta orice subiect care te interesează cercetând CUPRINSUL din meniul de pe stânga (odată ajunşi în cuprins apăsaţi CTRL + F + cuvânt cheie pentru găsire rapidă), dar şi ARHIVA şi CATEGORIILE de pe coloana din dreapta și nu în ultimul rând caseta "CĂUTAŢI PE BLOG" de pe coloana din dreapta (sus). Sunt peste 1300 de articole publicate în clipa asta, majoritatea însoţite de filme şi clipuri traduse sau emisiuni tv, deci ai ce răsfoi şi crede-ne se merită efortul. Poți de asemenea primi direct pe email articolele care apar dacă te abonezi cu adresa de mail în căsuţa de ABONARE din dreapta, de sub VIZITE (pentru abonare primeşti gratuit toată colecţia Corrado Malanga - cărţi, articole, filme traduse, de pe blogul nostru). De asemenea ne poţi urmări activitatea pe FaceBook, dând LIKE (APRECIEZ) în zona centrală de sus. Mulţumim pentru vizită şi te mai așteptăm pe aici!

Pentru cei care au nelamuriri in ceea ce priveste prezenta reclamelor pe blogul nostru, le recomandam sa citeasca articolul DESPRE RECLAME.
Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...